Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine. Călătorie ce o facem în singurătate.*

De câte ori nu ai căzut, și de câte ori nu te-ai simțit zdrobit de durere? De câte ori nu ai fost înșelat, amăgit, descurajat? Şi de câte ori a fost cineva cu adevărat lângă tine?

Când te-ai ridicat de jos ai descoperit că ai avut puterea să o faci, ai avut tăria să ridici privirea către cer și să îți faci avânt. Când ţi-ai legat singur rănile ai descoperit că poţi fi atent, grijuliu, un bun samaritean. Când ai uitat de trecut, de pelinul din pahar sau ai iertat, ai descoperit că eşti un consiler bun, că ai voinţă și nimeni nu iubeşte ca tine. O călătorie către tine, tu - călător și destinație!
Nu-ţi fie teamă, cu cât vântul e mai rece și mai puternic, cu atât ai ajuns mai sus.


["Călătorule, sunt urmele tale drumul şi nimic mai mult; călătorule, nu există drum, drumul se face mergând. Mergând doar croieşti cărare, iar de te uiţi înapoi, vezi poteca ce nicicând n-ai s-o mai străbaţi, mergând. Călătorule, nu există drum, ci doar urme peste mare."(Antonio Machado)]

*citat de Mircea Eliade