When I need you...
30 septembrie 2009 15:05
Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură ființă. Una care te poate ridica sau nimici.
Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură ființă. Una care te poate ridica sau nimici.
- Toata lumea din oraș vorbește despre colecția ta impresionantă de păpuși. Sunt aşa curios să le văd.
- Veniți, am o camera plină!
- Care dintre acestea îți place cel mai mult? Trebuie să ai una preferată, mai aproape de inima ta.
- Dar cum? Dintre toate aceste minunății, aceste prințese, tocmai ..cârpa aia, e păpușa ta preferată?Cu un zâmbet abia schițat, și cu o lumină pe chip, fetiţa spuse:
-Da. Căci dacă nu aş iubi-o eu, atunci cine ar iubi-o?
“Mai bine doi decât unul…Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul…și funia împletită în trei nu se rupe usor.”
[...]Când te-am urât, nu te-am putut uita;
Te-am blestemat, ca să te suport;
Te-am refuzat, ca să te schimbi;
Te-am chemat și n-ai venit; am urlat și nu mi-ai zâmbit;
am fost trist și nu m-ai mângâiat. Am plâns și nu mi-ai
îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele,
mormânt glasului meu. Tăcere fost-ai chinurilor și pustiu
singurătăților mele. Ucis-am în gând întâia clipa a
vieții și fulgerat-am începuturile tale.[...]
Simona T: aaa deci o puso pe net sau nu?
Mih: da,a pus-o
Simona T: :O
Simona T: si a scris cine e autoru?
Mih: cred ca da
Mih: de ce?
Mih: nu vrei?
Simona T: nu vreu să afle toți că am o fărâmă poetică
-Sunt ocupat, i-am răspuns sobru și am căutat să par dezinteresat.
-Ah frumoaso...dar mi-ai oprit cuvintele cu înc-o sărutare, și luând o frunză verde de măr mi-ai ascuns-o în păr.
-Eşti un copac, mi-ai zis ștrengărește și ai fugit.
-Sunt un copac, iar tu ești toamna mea!
Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care mă răsfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
.........................
Visez să uit odată
Cuvinte, rânjet, gând
Şi să privesc în ochii de agată
Ca fiecare om de rând,
..........................
Lângă un foc să mă cuprindă somnul..
Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă şi să ne-auză -
Nu pleca!
Dă-mi degetele-ţi inelate să le sărut ca şi-altădată,
Dă-mi degetele-ţi inelate -
Poeme-n pietre nestemate -
Vreau să le-nvăţ pe dinafară şi să le cânt,
Dă-mi mâna toată,
Căci nu-i în tot salonul alta, aşa, la fel cu mâna ta.
Rămâi cu mine toată seara...
Ce-ţi pasă dac-o să sfârşească
Orchestra valsul?...
Tu nu ştii
Că nu-i în tot salonul altul la fel ca mine să iubească?