Nu mă grăbesc să ajung în camera aceea mică, cu vedere spre parcul Copou. Da..acolo unde e teiul sub care ți-am zis că te iubesc, şi unde ai făcut atâtea poze lângă bustul lui Eminescu. Da da, nenea acela care îl întrebai dacă nu îi e frig în miezul iernii. De ce nu mă grăbesc? Tocmai pentru astea..şi pentru că acolo nu va fi nimeni să asculte dorurile inimii mele.

Va fi aceaşi cameră la geamul căreia îngenunchează soarele mereu seara, camera în care toţi se simt bine, mai puţin eu. Cândva mi s-a spus că omul sfințește locul. Poate de aceea era singurul loc unde puteai dormii bine, în afară de patul tău de acasă.

Aceleași colege de apartament, aceeași colegă de cameră, aceeași vecină speriată, probabil iarăși întâlniri matinale cu vecina simpatică de la 3 și cățelușul ei creț. Week-enduri cu muzică de la cluburile de lângă, aceleași vânzătoare de la market care acum mă cunosc aşa bine. Vecina din blocul de vizavi care ieșea la geam să vorbească la telefon, și care îmi zâmbea văzând că fac același lucru. Colegi de grupă mai puţini, eventual cunostințe noi, Diduţu meu mic și aiurit, chelnerițele de la terasa de jos..da da..cele care mi-au adus numai probleme în "familie" :) Aceleași dimineți în care pur și simplu refuz să mă trezesc pentru cursuri, dar laboratoare la care totuși fac un efort să mă dau jos din pat, aceleași glume "piperate" cu fetele mele. Mi-e dor de ele. Putin! Plimbări prin parc sau aceleași drumuri lungi până la Mitropolie, doar ca să schimbăm locul de ieșire, aceleași puburi care veci nu au ce îți dorești, și câte.

Hmm, ce voi pune în locul tabloului cu noi? Şi oare desenele de pe pereți mai sunt? Când voi deschide ușa camerei va fi ca și cum aş deschide cea mai mare cutie cu amintiri ce îmi aparține. Mi-e teamă, pentru că încă sunt sub tratament. Acela de a scăpa de parfumul vremurilor ce au trecut. Ah, și va trebui să găsesc sticla de parfum ce am primit-o cadou de la tine. Sper să nu mai fie acolo. Aşa cum multe nu vor mai fi acolo.

De ar intra toate în făgașul lor, și s-ar potoli furtuna din gândurile mele! ... Şi totuși..ce degete scumpe va mai scrie pe geamurile aburite?