Doar o altă poveste

Petrecerea era în toi. Pahare se auzeau ciocnindu-se, râsete și parfum de dame îmbia toata clădirea. Lumini multe și domni ce își curtau cu privirea partenerele.

Orizontul acelei străluciri se micșora strâns între două uși. Le închise, trase cheia și căzu pe scaun parcă fără nicio vlagă. Privea paharul din mână și privirea ar fi ajuns undeva în adâncuri dacă nu s-ar fi regăsit în reflexia sticlei. Gândurile atingeau corzi ce formau o muzică aparte, game amestecate la fel ca și sentimentele ce îi invadaseră tâmplele. Simțea un gust amar și totuși era o liniște ce îi atârna pe pleoape. Avea tot și îi lipsea totul. Era mare și totuși îl durea nimicnicia lui. Ar fi fost capabil să găsească răspunsul celei mai grele probleme de logică, dar nu găsea logica stărilor lui. Ar fi demonstrat matematic cât de necuprins e infinitul, dar nu ar putea găsi o explicație pentru durerea lui.

Știa că toate au un rost, totul poate fi tradus, că nimic nu e ce pare...și erau atâtea de pus cap la cap. Totul se îmbina în bucăți de puzzle, cautând o explicație pentru fiecare lucru ce se petrecea în jurul lui. Știa că undeva în mulțimea din spatele lui era și ea. Știa că nici măcar nu observase lipsa lui. Şi-ar fi dorit să îl caute, de fapt de aceea a și plecat. Nu nevoia de liniște, nu nevoia de odihnă, ci nevoia de a fi căutat, de a se simți lipsa lui, îl împinse în acel colţ al casei. Dar știa că nu o să fie el cel căutat.


Gongul bătuse deja odată și nicio schimbare. Goli paharul dintr-o singură sorbire, ridică condeiul de pe foia scrisă aproape jumătate, semnă în colţul de jos şi cu un zâmbet trist, aruncă liniștea de pe pleoapele lui. Duse mâna la inimă de parcă ar fi mângâiat un tovarăș descurajat și ieși pe ușa din spate. Ce lăsă în urmă fu doar o privire încețoșată de lacrimi și o foaie ce nu va fi citită niciodată.
Etichete: edit post
13 Responses
  1. Ruxi Says:

    Trist...e dureroasa nevoia de a sti ca se gandeste la tine, ca te vrea acolo...si macar un gest care ar indica faptul ca iti simte lipsa, ar conta enorm.

    Da, ma regasesc in ce ai scris.


  2. Mih Says:

    Pana si cel mai mic gest conteaza enorm. :)


  3. Cat de trist si frumos :-<
    E dureros cand persoana de care avem cel mai mult nevoie uita ca traim... :(


  4. Anonim Says:

    am tot ce vreau si nimic din ce am nevoie...


  5. 1 la mana: si eu sunt sagetator :>
    2 la mana... pagina 24 din Invitatie la vals de Mihail Drumes:

    ― Leneşo, ai scăpat răsăritul soarelui!
    Mihaela bîigui ceva neînţeles şi se întoarse pe partea cealaltă, cu un scîncet de fetiţă năzuroasă.
    Am descoperit-o trăgînd pătura de pe ea şi am acoperit-o de sărutări.
    ― Mmm, lasă-mă, protesta cu ochii cîrpiţi de somn... Vreau să dorm...
    ― Haide, sus, copăcel, ai dormit destul.
    ― Încă un pic... Te rog, Dor...
    Nu era chip s-o trezesc altfel: am luat-o pe sus în braţe ca pe un trofeu. Ea se apăra, striga, zvîrlea din picioare... Dar numaidecît îi fugi somnul.
    ― Cît e ceasul?
    ― Nouă şi un sfert...
    ― O! de ce m-ai lăsat să dorm atîta?...
    ― Nu-i inimic, pentru tine mai răsare încă o dată soarele.
    ― Crezi că merită?
    ― Da, pentru că tu ai realizat dragostea absolută.


  6. Mih Says:

    Bya, sagetatorii au ceva anume? :P :>
    Foarte frumos citatul. "Pentru tine soarele mai rasare inca o data..." :)


  7. Ceva anume? Ce anume ceva anume? :)) :>


  8. Mih Says:

    Pai nu stiu, pe tine te intreb:P ca ai zis ca, unu la mana, si tu esti sagetator... :D


  9. Am vazut ca si tu esti sagetator si am zis asa, ca fapt divers.


  10. Mih Says:

    Aha, m-am prins cam greu :)) sorry:P


  11. georgiana Says:

    sagetatorii astia:))


  12. Ma tot gandeam daca mie sau prietenei mele ai scris comentariul ala ;))

    Ca suntem doua pe blog :))

    Si am intrebat pt ca... "ce mai faci"`ul ala a fost foarte familiar :D


  13. Ea scrie mai rar... si poate de aia xD


:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu