În căușul palmelor tale aş vrea să-mi odihnesc tâmplele, să sufli peste gândurile mele, să le împrăștii în cele patru zări, să-mi cânți cu fiecare notă un dram din iubirea ta. Să nu te oprească sărutările ce vin necontenit.


Dar anii s-au adunat între noi, îmbătrânind fiecare în alt colţ de lume. Văd și acum fiecare linie ce brazda palma ta, linii ce le desenam continuu până ma contopeam cu ele. Palmele tale ce mi-au șters lacrimi, dar care mi-au și lovit faţa, mâini muncite ce le pierdeai adesea în paru-mi negru, degete ce le sărutam cu patimă și le strângeam între ale mele cu putere, de frică să nu te pierzi.

Aş recunoaște mâinile tale dintre-o mie, chiar zeci de mii. Doar unele au înscrise adânc bătăile inimii mele.




Cum aş putea uita iubirea ta?