L. Bocaniala - Cata zapada

Câtă zăpadă ar trebui să acopere urmele paşilor mei plecând?
Ar trebui cât încape în palme de copil
Şi iarăşi drumul ar deveni drumul nimănui.
Şi atunci, nimeni n-ar şti că am plecat, îţi spun că nimeni n-ar şti.

Cand voi pleca, toti vor uita
Ca am trait alaturi de ei.
Insa in gandul si in inima Ta
E ca si cum as fi
Numai eu.

Nimeni n-ar şti să mai spună care mi-a fost numele
Vor fi uitate glasul şi visele mele.
Fără mine, mai săracă lumea nu se va simţi
Îi mai rămâne puzderie de lumânări să ardă."

Numai Tu nu mă uiţi nicicând şi mă tot chemi
Cum să rezist glasului Tău...
Când voi pleca toţi vor uita că am trăit alături de ei
Însă în gândul şi inima Ta e ca şi cum aş fi numai eu"

E foarte usor sa pleci..
E mult mai greu sa te întorci... .