Când ţi se cuvine ceva să nu ceri. Pretinde.

Când am coborât de dimineață, pe scara blocului mirosea a popcorn, a budincă de griş, și mă gândeam câtă iubire, oamenii ăștia chiar "sărbătoresc" astăzi. Păcat însă că e doar o dată pe an. Atâta tam-tam pentru ceva ce ar trebui să fie în fiecare zi. E un fel de Crăciun întârziat; "fiindcă ești cu mine, știi m-am gândit să îți fac un cadou, uite azi îți spun că te iubesc, doar e ziua noastră, și am și cadou pentru tine - o inimioara de pluş." Şi în restul anului: pauze, certuri, despărțiri, cuvinte urâte.
Avea "micul meu energizant" zilele trecute la status că vine ziua îndrăgostiților și că unii se vor bucura, unii vor fi triști". La numai 10 ani ea suferă că astăzi va fi o zi ca oricare. E un copil fenomenal. Ţin minte că în una din seri, când venise la noi, încercam să adormim, și tot căutându-și locul în pat îmi spune cu oarecare amărăciune, că s-a săturat să mai facă pian. Că pentru ce-i trebuie ei pian?


Am încercat atunci sa ii povestesc cum că, pe vremea când încă mai existau castele multe, regi și regine, cavaleri și domniţe, când încă regii se luptau pentru inima vreunei prea frumoase fete, când nu dispăruse toate zânele și când nu existau televizoare și calculatoare, a cânta la pian era o mare onoare. Era fermecător să vezi o prințesă cu părul de aur și rochia parcă turnată pe ea, atingând cu degetele ei fine și mici clapele pianului. Căci pe atunci doar la castel exista pian și că în acele vremuri cavalerii plăteau mulți bani de aur pentru a-și putea declara iubirea unei domniţe acompaniat de un cântăreț. 

La care micuța mea îmi zice, parcă cu mintea undeva în anii de demult trecuți: "Tu nu ești om! Ești android. Tu le știi pe toate." Am râs în hohote, mai mult gândindu-mă la povestea care tocmai o inventasem.
După toată această pledoarie, mi-a luat mâna și a dus-o sub obrazul ei stâng, apoi a pus mânuța pe inima mea și a zis noapte bună. A fost unul dintre cele mai puternice sentimente care le-am încercat.
Acum știu că până la urmă, tot ce îmi rămâne este familia. Şi mereu mă voi retrage în mijlocul lor, căci unde altundeva voi găsi acea iubire necondiționată, constantă și pentru totdeauna? 

"Ce poate să înţeleagă din fericire sufletul care n-a suferit?"
Etichete: edit post
4 Responses
  1. d b Says:

    Familia e cel mai de pretios lucru pe care un om il are,n-o sa te lase la greu,o sa fie mereu alaturi de tine, si indiferent cate greseli faci,la sfarsitul zilei mama ta va fi tot fanul tau cel mai mare.


  2. Mih Says:

    .diana: asa este. Mi-ar fi placut sa o am langa mine de fiecare data cand ziua se sfarseste. Insa stiu ca de la departare ma sustine si tot fanul meu este:P


  3. Ruxa Says:

    Da, familia tot familie ramane. Niciodata nu te da la o parte (sau asa ar trebui, ca sunt si cazuri in care nu se intampla asa)...

    Ce dor mi-e sa ascult povesti...


  4. Mih Says:

    Si mie sa spun povesti. :)


:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu