După ce primul nepot a spart gheaţa în familie, la 8 zile am apărut şi eu. Încă de atunci te-ai încăpăţânat şi ţi-ai etalat egoismul nevrând să împarţi aceeaşi lună şi nici acelaşi an cu noi . Aşa că ai venit o lună şi jumătate mai târziu. Acum spui că barza ta a fost mai leneşă. Eu spun că era doar la fel de mofturoasă ca tine.

Toate acestea prevesteau o relaţie tensionată şi plină de peripeţii. Şi chiar aşa a fost. Probabil primul contact a fost destul de interesant. Dacă aş fi avut conştiinţa lucrurilor şi aş fi realizat că acel ghemotoc alb spălăcit de lângă mine eşti tu, ţi-aş fi făcut în ciudă că barza mea a trecut pe la mare şi m-am bronzat. Dar mereu am fost un copil educat.

Când ai crescut destul de mare şi ai început să îţi terorizezi părinţii, aceştia te-au trimis la bunici, ca să mă terorizezi pe mine. Datorită ţie am cunoscut cât de dură poate fi viaţa când ţi se închide uşa în nas, când eşti lăsat pe dinafară, stând pe o scară de ciment cu bărbia în palmă, cu ochii în lacrimi şi cu întrebarea "oare acum ce dulciuri bune mai mănânci?" Tot atunci am învăţat că nimeni nu va împărţi nimic cu tine. Ai fi putut băga în buzunar o bucăţică din ce primeai de la mamaia, dar nu ai făcut-o. Cum de altfel mereu tu luai "jumătatea" mai mare din jucării, partea mai frumoasă din tot ce aveam. Şi egoismul acesta a durat mai mult de un deceniu.

Cu tine am împărţit si primul animal de companie. Un iepure găsit de tataia pe câmp. În dimineaţa următoare te-ai hotărât să îl hrănim. Şi cum noi nu am fi ales varza cea mai bună din gradină, ce te-ai gândit tu, să îl lăsăm pe el să o aleagă. Şi a ales-o! Cine ştie în gradina cărui vecin a găsit varza lui preferată.
După acest timp barza şi-a amintit că uitase să îţi pună, pe lângă manualul de utilizare, şi nişte accesorii: cerebelul.

Tot tu mi-ai "sugerat" prima mea invenţie si asta dupa ce ai descoperit tu cum se face parfumul. Si nu pe Discovery ci la Sailor Moon. Asadar, am lasat toti trandafiri din fata casei fara flori, am furat o bucata de perdea si am inceput munca. Nu numai ca mirosea oribil, dar am si incasat-o destul de bine atunci. Si daca nu ma insel, tu ai cam scapat.


Si cum timpul trecea ne-am cam adunat mintile acasa. Nu stiu in ce zi s-a intamplat minunea, dar relatia noastra incepea sa fie din ce in ce mai stransa. Scrisori pe care si acum le mai am, scrise pe foi colorate, sau in graba pe o pagina de caiet si care toate sfarseau cu "scuze greselile de ortografie". Nopti nedormite, secrete impartasite si tot punand piatra peste piatra am reusit. Nu e nevoie de cuvinte sa ne vorbim si nici de fapte sa dovedim ca ne iubim. E de ajuns ca avem acelasi sange si o poveste palpitanta in spate.


[sursa photo]