azi sunt departe, nici eu nu stiu pe ce vai hoinaresc si pe unde fac carare. dar pribegind, mi-am amintit de tine, suflet al meu preaiubit.
dand norii la o parte si apa ce vine siroind din munti, cerul e deschis, la fel de cald si frumos ca in zilele noastre bune.
ma dor cuiele din suflet si nu iti pot privi chipul intiparit in gandurile mele. dar nu am uitat de tine.

stiu ca ti-e greu si drumuri noi ti se deschid: Paseste cu indrazneala! si acolo unde drumul se termina, cineva sus va pune-o palma de pamant doar ca ai indraznit sa calci mai departe.
nu iti fie teama de ce vei intalni. vor fi oameni buni si vor fi ochi rai ce te vor strapunge, nu lasa sa te doboare. vor fi incercari si vei invata lectii noi: Ai invatat sa mergi, vei stii sa si alergi!
nu privi peste umar, trecutul i-a platit timpului vama. Ia fiecare zi si construieste-ti un viitor, doar pentru tine! si cand te lovesti, nu te lasa impotmolita, nu te zbate si nu descuraja. vei gasi mereu o iesire.
vor veni si vremuri cand nimic nu se va potivi si nimic nu vei razbate. Nu uita: si piatra din capul unghiului parea de nefolos! vor fi ceasuri cand vei obosi si vei dori sa renunti. vor fi doruri si vei vrea sa impartasesti. dar nu vor fi urechi s-auda: Vorbeste-i inimii tale! Ea te va intelege cel mai bine.

vor veni nopti in care vei plange, si vei dori brate sa te cuprinda. dar nu vor fi de ajuns, nu vor fi cele pe care le doresti. Atunci pune-te pe genunchi si roaga-te! Multumeste-i cerului ca ai doua maini ce pot strange la pieptul tau pe cel ranit, si altul in locul tau nu va fi sa sufere, caci tu vei fi acolo pentru el.

vor trece anii, asa cum mai trecura, vei strange multe lacrimi si multe suferinti, dar sa stii ca undeva departe, hoinarind, un suflet îngenunchiat se roaga cerului pentru fericirea ta si cere o mare-a-ndurarii si pentru tine.

mla