Rămâi cu mine toată seara...
Ce-ţi pasă dac-o să sfârşească
Orchestra valsul?...
Tu nu ştii
Că nu-i în tot salonul altul la fel ca mine să iubească?

Tot plumbul lumii s-a adunat intre tample si focul inimii ma arde. Azi plec si poate nu ma voi intoarce, caci marea e la fel de schimbatoare ca si tine. Cu ultima putere, zdrobit de lanturile zilei, manjesc pe foaie trei cuvinte si sper sa-alunge cerul orice amintire.

Mi-e plin pieptul de furie si mânji salbatici tropaie din crestet pana-n deget; nu am gasit ce am sperat. Iubirea-i nu-i de cumparat, nu o tocmesti pe-o sarutare. Si lumea, ah ce-ar zice lumea? Arz-o focul lume! 

Cand am sa zac strapuns de neputinta, nu lumea-o sa-mi hraneasca trupul blestemat. Cand am sa plang de dorul tau, nu ei ma vor saruta si imi va potoli furtuna. Cand am sa mor, nu lumea o sa-mi fie piatra capatai. N-am capatat iubirea si nici nu am furat-o, nu am gresit lumii cu nimic. Asa ca ard-o focul!

Las lumea in urma si pasesc spre rostul meu. N-am sa schimb iubirea pe prieteni sau pe lume, n-am sa-mi vand sufletul pentr-o icoana. Nu is sfant si lumea n-are decat sa stie. Ca te-am iubit? Ce crima!? Ca n-ai mai vrut? Ce rost!Ca m-ai purtat pe valuri pan` la jumatea stâncii? E in zadar daca spre mal m-ai scăpat-n adânc.

Cand o sa te-ntrebe ce iubeste pe lume, sa spui "gura lumii si grija ce mi-o poarta!"

Doar pamantul rece va ierta, caci eu nu pot!

Sfarsit...