stii diminetile alea in care respiri briza marii? si pescarusii care trezesc toate sufletele imbatate de somn? si racoarea aia de dinainte ca soarele sa rasara si nisipul ud si rece de sub talpi?
stii sufletul tau in dimineti din alea? liber si fara griji, puternic de parca o armata s-ar fi trezit in el. de parca ochii ti s-au deschis si ai vazut minunea lumii stand acolo oprind cu picioarele valurile marii.
stii zambetul ala plin de pace si fericit? stii chipul scaldat in primele raze de soare si sarutul sarat?

da-mi o dimineata din aia!