Şi-ai să mă uiţi -

Că prea departe

Şi prea pentru mult timp porneşti!

Şi-am să te uit -

Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

Azi uităm, doar pentru ca mâine să le scoatem la lumină. Azi închidem ochii doar pentru ca mâine să le căutăm orbește. Azi uităm parfumuri, buze și braţe, pentru ca mâine să ne rugăm pentru ele.

Renunțăm la iubiri doar pentru a simți cum ne arde sângele în vene pentru alți ochi și pentru alte zâmbete. Renunțăm la un cămin pentru o casă mai mare, uitând că doar într-o singură cameră te așteaptă cineva. Renunțăm la iubire pentru o clipă de plăcere înșelătoare, uitând că iubirea nu poate fi cumpărată. Plecăm uitând să ne luam rămas bun, și ne întoarcem prefăcându-ne că nu am plecat niciodată.

Dar vine o zi, când ne întoarcem acasă, și ușa e închisă. Cheia nu mai e acolo, și în casă alte feţe se încălzesc în locul unde ne pierdeam în sărutări și în poveşti cu feţi frumoși și cenușărese. Singurul fel în care ne putem pierde.

Când vei pleca, căci vei pleca iar, uită unde pașii tăi au călcat, și uită ce ai sărutat.