nu. nu o sa imi fie dor de tine. si nu...nu o sa iti simt lipsa. nu o sa plang si nici nu o sa imi smulg sufletul din mine. nu o sa adorm cu gandul la tine si nici nu o sa tanjesc dupa mainile tale.

am sa vaslesc pana in larg si acolo o sa ma opresc. o sa strig din toti rarunchii si o lovesc valurie pana cand o sa obosesc. o sa ma bat cu monstrii apelor, cu visele si dorintele mele, o sa ma scufund pana in abis, unde nicio raza de lumina nu indrazneste, si acolo o sa arunc toata fiinta mea. si-apoi, usurat de iubire, o sa plutesc in deriva, pana cand, doua maini, nu la fel ca ale tale, vor trage la mal ultima suflare din mine.

se vor intreba ce furtuna m-a doborat, ce soarta cruda m-a lasat de izbeliste, nestiind cat de scump se plateste o inima nesupusa. n-am sa le mai povestesc calatoriile mele si nici nu o sa le mai cant despre iubire. o sa tac si o sa pictez in gandurile mele, acele maini albe, liniile bustului tau si tigara care nu se mai stinge. si am sa iti conturez ochii si buzele pana cand le voi uita pe de-a-ntregul.

si din ochii tai cade-o lacrima...iar din mine-un suflet.