Am intins foile albe pe masa. Simteam ca daca voi scrie imi voi elibera inima de durere si apasarea aceasta sinucigasa. Insa orice gand as fi inceput nu mi se parea indeajuns pentru a fi pus pe hartie. As fi vrut sa scriu despre durerea care imi înnoadă glasul, insa nu putem definii ceea ce simteam. As fi scris despre iubirea care ti-o port, insa nu eram sigur de ea. Si cum as fi daca in aceasi inima e si iubire si durere? Nu poti turna in acealasi pahar si miere si venin. As fi scris despre primele saruturi, despre curajul si nebunia care a venit odata cu ele, insa inevitabil as fi scris si despre vinovatia si noptile nedormite ale constiintei mele. As fi scris despre seara asta, insa simt cum toate lacrimile mi s-au oprit in gat si nu pot nici sa respir.
Stiu doar ca scriind m-as fi vindecat. Insa de care boala? Mainile imi tremura pe penita, simt ca ma sufoc si simt nevoia sa plang. Dar nu pot. Simt cum plang maruntaiele in mine, insa eu nu pot.

M-as culca sa ma trezesc peste luni de zile, gata uitata sa fii si parfumul tau sa se fii evaporat. Insa mi-e frica de intuneric in lipsa ta.
Tot ce stiu acum e ca vreau sa ma opresc. Trebuie sa ma opresc. Ceasul nu arata decat putin pana la ora 12, simt o vesnicie pana maine.
As fuma o tigara, mi-as vinde sufletul celui care mi-ar promite mai multa liniste si care mi-ar lua gandurile, dar nu am cui.

Nu pot sa scriu despre tine. E ca si cum as lipii lama cutitului de piele si as trage fara mila. Stiam jocul inca dinainte sa intru. A fost o nebunie. E o nebunie. Nu pot urma un singur fir. Gandurile sunt adunate ca niste cai salbatici intr-un tarc. Si totusi e asa liniste. Unde sunt tropaiturile lor? Unde e nechezatul lor nebun? Toate sunt inabusite de strigatul sufletului meu. Urla atat de tare incat m-a surzit. Stiu..aici afara e galagie, trebuie sa fie.

E ca la zaruri. Da iubire, e ca la zaruri. Ar fi trebuit sa ma opresc de atunci. Insa zici..o data. Trebuie sa incerc o data..apoi ma opresc. Arunci zarurile si surpriza. ai castigat! Diavolul stie sa te atraga in jocul lui. Mereu prima oara iti va iesi. Atunci te simti norocos si mai arunci o data. si inca o data si iara o data. Pana cand nu mai poti sa te intorci. Ah iubire, de m-as fi oprit inainte sa fii inceput!

~~
M-am oprit si m-am intors spre mine. Si ca doi tovarasi vechi ce au tacut o vreme in fata paharelor pe jumatate goale, am tras sticla de pelin, i-am turnat inca o gura si l-am intrebat:
- Dar de ce?
A ridicat capul si cu buzele stranse si maxilarul intepenit a dat din cap de patru ori. A clipit incet si si-a umplut plamanii cu aer proaspat de parca pentru câtăva vreme a uitat sa mai respire.
Si tacea. Si parca auzeam prin tacerea lui fiecare vibrare a gandurilor si fiecare clinchet al inimii. Da, clinchet, de zici ca avea o tinichea in loc de inima.
Am incruntat fruntea si am insistat:
-De ce?
Si exact in urmatorul moment parca timpul s-a oprit. A ridicat privirea si uitandu-se exact in ochii mei mi-a zis:
- De nimic! Cu o plictiseala in glas a repetat: De nimic! Esti nebun!
Avea dreptate. Pana la urma urmei vorbesc cu mine insumi ca un nebun.
- Cred ca doare, am inceput eu sa ii povestesc. Ar trebui sa ma opresc...
A zambit aproape neobservabil: Aiuresti!