stateai nemiscata in bataia lunii, cu privirea atintita spre stanci si ma-ntrebai de toate-n lumea asta, cat e ceasul, cat de vechi e orasul sau cate stele-s pe cer. dar eu le numaram pe trupul tau si pareau ca fug tot mai departe-n intuneric. atunci m-ai chemat la tine cu dorinta pe buze si cu ochii plini de pofta. am atins timid, ca un pacatos altarul, fiecare stea de pe umerii tai si i-am sarutat fara a respira. cu inima batandu-mi intre tample te-am cuprins ca zorile orizontul, ai strans intre pleoape apa ce se reflecta in ochii-ti mici.. si-atunci m-ai chemat la tine.

si n-am ezitat sa te urmez pana la capat, pas cu pas, umar langa umar. si desenam harti spre taramuri neatinse pe spatele-ti alb si rece. drumuri ce treceau prin vai si taiau muntii, ce plecau de pe culmi si se varsau in mare, popasuri ce imi potoleau setea din mine si sufla in jarul aprins. rauri ce ma purtau furios spre capat si ape linistite ce ma ameteau in nepasarea lor. nu ma saturam; si atunci m-ai chemat la tine.

inchizand usa dupa mine, te-am urmat fara remuscare pana la marginea pamantului, unde fara cuvinte m-ai iubit si fara arme m-ai pradat: de durere, de teama, de mine si de lume. si-acum ca si atunci iti zic: cheama-ma la tine!