Gandurile...se zbat frenetic intre tample ca si cum ar vrea sa evadeze.Sunt atat de multe si nu vreau sa le pierd..pe niciuna..Pentru ca sunt ale mele si nu vreau sa pierd nimic din ce imi apartine.Nu pot arunca, nu ma pot desparti de ele, ca acel om a carei casa ii e plina de vechituri, lucruri nefolositoare, si totusi continua sa adune.

Cand toate camerele mintii mele sunt pline de amintiri, idei, povesti sau alte franturi, le pun pe toate intr-o cutie si le urc in podul cu vechituri.Intr-o zi poate te voi lua cu mine acolo, sa-ti arat cele mai nepretuite amintiri sau doar pentru a asculta o altfel de poveste.

Sunt multe cutii, de parca in "casa mea" nu as trai numai eu.Si da! nu sunt numai eu.Esti si tu!, si tu ..pana si tu!..TU - acea parte din mine, un alterego. Nu sunt un suflet cu mai multe fete, nu sunt un actor cu mai multe masti, sunt doar eu si celelalte personalitati ale mele. Inca nu le stiu pe toate, dar pe zi ce trece le descopar ca pe niste mici Atlantide ce ies la suprafata dupa retragerea apelor.

Iar tu cel care incerci sa ma privesti in ochi, sa nu crezi ca ceea ce vezi este ceea ce pare. Nu am sa las nimic dezvelit.Cele mai frumoase perle stau inchise in scoici batute de valuri, cele mai mari comori sunt adanc ascunse, iar averea mea este bine pastrata in subintelesuri, imbracata in diverse forme. Nu te lasa pacalit ca, in acea cutie veche, plina de praf si panze de paianjen, sunt lucruri fara valoare.Caci si noi la inceput am fost o mana de tarana. Pana cand un suflu a sters praful de pe ochii nostrii, pana cand o farama de viata a pus lumina peste noi.

Nu subestima lucrurile mici, caci adevarata viata e cea care o traiesti in tine, nu in jurul tau!