"Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare."

"Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.  (...)plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui..."


[Eclesiastul]



...Iubirea Ta e mare, iubirea Ta nu moare...

Într-un final vom ajunge să regretăm totul. Şi apoi să uităm totul.

Şi va veni o noapte in care ploaia te va chema la geam ca un copil ce-şi varsă lacrimile. Atunci vei privi in zare şi-ţi vei aminti tot ce ai iubit cândva. Cuvintele ei, îmbrăţişările, inocenta şi focul cu care te săruta. Iţi vei aminti cum ai suferit, cum a plecat într-o noapte ca aceasta. Şi-ţi vei spune că e trecut şi că viaţa merge înainte. Nu vei face decât să te minţi ca de fiecare dată. Ieri încă nu a început, iar pendula ceasului iti bate in piept tot mai puternic.

Pleci desculţ sa o cauţi dar ea e departe, undeva unde a inflorit la lumina altui soare si udată de valuri de iubire ce nu veneau din ochii tai. Aceaşi ochi pe care ea poate nu i-a uitat. Dar mâine deja a început pentru ea, iar tu pribegeşti pe cărări pierdute.


Fulgeră. Şi îţi luminează camera. Descoperi că e goală la fel ca sufletul tău. Si te întrebi unde e tot ce ai iubit, unde sunt promisiunile si visele pictate pe tavane ani în şir. Lumânări arse ce acum doar fumegă, flori uscate si un tablou spart. Si un pumn de amintiri.

Fulgera iar. Si privesti uşa deschisă. Ai vrea să pleci dar stii că odată trecând pragul, "ieri" va lua sfârşit, camera aceasta va rămâne în urmă cu toate amintirile voastre, începutul, nopţile de iubire, certurile, împăcările, râsetele si promisiunile. Dar închizi ochii si cu un ultim oftat păşeşti încet, ca si cum ai aştepta o mână să te oprească. Dar ea întârzie şi eşti pe cale să tragi uşa după tine.

...şi ce ar însemna rânduri întregi scrise dacă ar suna a gol?


De am descifra bătăile inimii, de-am găsi cheia către adâncul fiinţei noastre, atunci aş putea să îţi spun fără cuvinte tot ce simt. Şi simt că te iubesc mai presus de orice.