As vrea sa ma trezesc intr-o dimineata, ca din cosmar, sa simt gheara rece a noptii strivita de lumina. Sa-mi simt inima curpinsa de eliberare, a fost un vis si doar atat . Privesc tintit catre tavan si simt ca nu ma pot misca, ca timpul ingheata odata cu sudorile de pe frunte. E racoare. Sa fie deja toamna? Lumina e mai slaba si patul il simt spre sud. Undeva intre tample aud sangele cum se loveste de peretii capilarelor. Peretii camerei sunt mai josi. Nu sunt acasa. Prin usa intredeschisa aud o voce. De parca-ar fi a mea, insa mai imbatranita, mai ragusita si mai calma. M-aud de parca trupul mi-a lasat sufletul ca pe un halat pe pat, uitand sa-l traga dupa sine. Ma simt ca pironit, intrebandu-ma daca intradevar m-am trezit din vis sau tocmai am alunecat in el. Dincolo se aud pasi, doua brate ce par ca trosnesc un trup fraged intre ele ca intr-o menghina batrana...si-un sarut usor ce nu se mai termina. Si deodata simt, ca in noptile trecute, o amaraciune ce-mi coboara, incet, incet pe pleoape.

As vrea doar sa ma trezesc intr-o dimineata, ca din realitate. Sa simt cum ridicandu-ma, gol, pasesc prin casa, dezbracat de suflet si de povara.