Frig. Aşa cum veci nu am simțit. Prea frig. Mă îngrozește gândul că mii de oameni nu au o locuință, dorm pe unde apucă, bătrâni înghețați la propriu. Marea a înghețat, Dunărea fierbe, temperaturi ce depășesc momentan pe cele de la polul nord. Totul e greșit, date peste cap. Titlurile știrilor par scenarii de filme.
M-a cuprins teama. Nodul din gât îmi amintește că sunt om...slab, neputincios...om! Dacă nu aş avea puțină putere poate ar curge o lacrimă. Şi poate că ea a curs, dar... . Vorbe ce nu se leagă, gânduri mii ce îmi strâng inima. Mă întreb ce face mama, ce fac cei dragi, chiar și tu.

De-ai fi acasă, te-ai cuibări lângă mine, mi-ai spune că ți-e friguţ și mi-ai lua braţele să te învelești cu ele. M-ai pune să verific dacă mai ai nas, și râzând te-aş sfătui să te încălzești, altfel aş dormi cu un Rudolf în braţe. Ai fi întrebat brusc de ce îngheață marea, și asemenea unui copil ai fi continuat cu "da` de ce?" până te-ai fi plictisit să mă chinui. Mi-ai spune că te-ai săturat de stat la mare, că vrei ciocolată și că mâine ți-ai dori cartofi prăjiți la micul dejun. Dacă ai fi acasă, sufletul meu nu ar mai cunoaște frig și teamă, și ochii mei nu ar mai lăcrima.



~ Ion Minulescu - Trei lacrimi reci de călătoare

Auzim peste tot în mass-media despre "avertizări de cod colorat" fie el galben, roșu. Mă întreb de ce nu alte culori? În fine, altceva îmi muncește gândurile. De ce nu există un cod de avertizare, ups, avertizare de cod și pentru "temperaturile" oamenilor? Da, despre acele stări de răceală sau de "aprindere" a unei persoane. Să fie ceva de genul: "în zona Dobrogei s-a instaurat cod roșu de nepăsare", "în zona Moldovei, s-a declarat cod portocaliu de melancolie". Da știu, nu sunt deloc o persoană obiectivă acum. Şi cum aş putea fi când mă lovesc veșnic de inimi înghețate, de vorbe congelate, de vise înzăpezite. Şi culmea, la rece parcă se păstra cel mai bine totul.

Aş vrea în fiecare zi, să pot deschide calculatorul, și să văd: la facultate e colorat în galben, deci stăm în cameră, la marea noastră iubire e colorat în roșu, clar nu o sunăm, nu avem chef de expedieri [cine (mai) are], și aşa mai departe. Ei bine, nu există aşa ceva, ci doar o hartă care mă avertizează de -26 grade. Parcă nu aş ști. Nu a fost nevoie de hartă să văd că mi-au înghețat castraveții murați pe balcon, un borcan de compot de vișine, încă ceva bun, și culmea vinul care îl păstram de fiert pentru (după) sesiune, e mai mult înghețată. Ah! Mama mi-ar zice: "dacă tu încă dormi în tricou, de unde să știi cât e de frig afară". Păi mamă, eu nu dorm afară. Doar nu ai vrea să fac schimb cu borcanele!


Iubire, ai fost atât de rece când te-am îmbrățișat ultima oară, încât a rămas o parte din tine în pieptul meu. Mă întreb, a însemnat ceva pentru tine focul care l-ai stins în mine?

Acum îmi dau seama că ai fost o persoană mai schimbătoare ca vremea, a cărei hartă cu avertizări de cod o țineam invers. Eh..se stricase busola.


update: M-am prins de ce roșu, orange, galben, verde. Primele culori din curcubeu. :)

Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine. Călătorie ce o facem în singurătate.*

De câte ori nu ai căzut, și de câte ori nu te-ai simțit zdrobit de durere? De câte ori nu ai fost înșelat, amăgit, descurajat? Şi de câte ori a fost cineva cu adevărat lângă tine?

Când te-ai ridicat de jos ai descoperit că ai avut puterea să o faci, ai avut tăria să ridici privirea către cer și să îți faci avânt. Când ţi-ai legat singur rănile ai descoperit că poţi fi atent, grijuliu, un bun samaritean. Când ai uitat de trecut, de pelinul din pahar sau ai iertat, ai descoperit că eşti un consiler bun, că ai voinţă și nimeni nu iubeşte ca tine. O călătorie către tine, tu - călător și destinație!
Nu-ţi fie teamă, cu cât vântul e mai rece și mai puternic, cu atât ai ajuns mai sus.


["Călătorule, sunt urmele tale drumul şi nimic mai mult; călătorule, nu există drum, drumul se face mergând. Mergând doar croieşti cărare, iar de te uiţi înapoi, vezi poteca ce nicicând n-ai s-o mai străbaţi, mergând. Călătorule, nu există drum, ci doar urme peste mare."(Antonio Machado)]

*citat de Mircea Eliade

"Iată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri dureroase, şi lăsat iar în suflet, şi iară înălţat. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg."

"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe."


.:: Reamonn-If I Go ::.



*citate din Romanul adolescentului miop de M. Eliade