Fiecare...
16 ianuarie 2010 20:59
"Fiecare dintre noi este iubirea vieţii cuiva".
Aşa incepe povestea "Confesiunile lui Max Tivoli". Ca de altfel, aşa începe povestea fiecăruia dintre noi încă din pântecele mamei, unde suntem creați drept jumătăți a unui întreg divin. Şi într-o zi ni se pare că l-am găsit. Ne alipim de acel suflet, ca două piese de puzzle, sperând să ne potrivim. Uneori chiar ne schimbăm și ne remodelam, ne forțăm ca într-un final să realizăm că locul nostru nu e acolo. Şi căutarea începe iarăși. Un alt suflet, o altă modelare, un alt puzzle greșit, și cu toate astea, suntem iubirea vieții cuiva. O jumătate ce doar noi o completăm.
:))
;))
;;)
:D
;)
:p
:((
:)
:(
:X
=((
:-o
:-/
:-*
:|
8-}
:)]
~x(
:-t
b-(
:-L
x(
=))
probabil... de ce mai multe ori locul nostru este de fapt gol
Vorbim despre soulmates sau doar despre marea iubire, Mih? Sau e obligatoriu ca aceste noțiuni să se identifice una cu cealaltă?
lămurește-mă... ca să mă pot da cu părerea :D hîc!
frumos ce ai scris. si adevarat.
@Suflet Curcubeu: buna intrebare. M-ai pus putin pe ganduri. Cred ca ar trebui sa se identifice. Cred ca întradevăr numai sufletul pereche poate sa te faca sa il declari "marea iubire". Restul sunt doar iubiri. Corecteza-ma daca gresesc.
Ești un idealist romantic, iar aici nu am cum să te corectez, căci și eu sunt.
Marea iubire ori am ratat-o, ori e just around the corner...
cît despre soul mates... pentru mine e simplu: i don't really know about my soul, but I sure know where my mate is;)
am mai avut discuția asta odată... see for yourself:http://suflet-curcubeu.blogspot.com/search?q=suflet+pereche
După ce am citit discuția ta despre "suflete pereche" îmi dau seama un lucru, sau poate două: ideal ar fi să fie același lucru cu "marea iubire", dar mai tot timpul "sufletul pereche" e doar un prieten/a, pe când "marea iubire" e...marea iubire. Cred că suntem mai mult atrași de cei care ne completează, de cei oarecum diferiți de noi, decât de cei care ne înțeleg perfect și sunt după nevoile noastre.
Pff..mi-ai dat de gândit. :P
Eu cred ca ne atrag provocarile...si aventura...si noutatea...si tot ce ne face sa simtim ca traim la superlativ :D...cum zice si in versurile: "Omul doreste excesul / Pana-n zorii zilei cand se iveste decesul"...Human nature...n-ai ce-i face ;)
Cat despre "marea iubire", Mos Craciun si restul...poate daca "iubesti marea" :P...In orice caz, n-o sa gasesti marea iubire iubind un om.
@Radu: intradevar, ne atrage tot ce este interzis, sau nu chiar accesibil.
Si marea iubire, e ca la informatica cand afli maximul dintr-un sir: atribui prima iubire "marii iubiri", si apoi parcurgi sirul de iubiri in cautarea altei mai mari. :) (defect "profesional")
S-a facut si un studiu pe chestia asta, cu compararea viitoarelor "relatii" cu prima dragoste. Dar ce stiu studiile...
Frumos scris. Dragostea asta e asa de complexa, cand ar trebui sa fie cea mai simpla treaba din lume. Te iubesc, ma iubesti si atat.
Intradevar..cand vine vorba de iubire..statistica si stiinta nu isi prea au locul. Iubirea e ceva divin..Si infinitul nu il poti masura.