Te-am lasat undeva pierduta prin codri si printre frunze, cautandu-ma si rascolind pamantul negru si rece. Te-am lasat spaland haine-n rau, curgand lacrimi siroaie din ochii-ti verzi.
Te-am lasat lucrand pamantul cu mainile-ti aspre si nemangaiate.
Te-am lasat.

Acum te caut...la fiecare radacina de brad, poposind in alergatura ta.
Te caut la umbra fiecarei salcii, la izvor de apa rece, clatindu-ti ochii mici si buzele-ti dulci.
Te caut in camp printre graul uscat, valuri cazand din parul tau auriu si spicuit.
Si nu te aflu oricat te-as cauta.

Si se zbate sufletul in mine de dorul tau. Iarta-mi greseala tineretii, si uita-mi vina. Reda-mi pacea si lasa-ma sa ma fac pamant. Lasa-ma sa rup lanturile ce ma intemniteaza, lasa-ma sa plec.

De nu vii, lasa-ma sa plec.

Te iubesc!