"I spend half my time thinking about how much I love you and I spend the other half wishing I’d never met you."


..si a doua jumatate mi se pare tot mai mare. La fel cum timpul pare tot mai scurt. Ziua insa are tot atatea ore, soarele rasare in rutina lui, doar noi, nesatui si lacomi, vrem tot mai multe, tot mai repede, tot mai des. 60 de minute nu mai inseamna nimic. Se reduc la goliciune, la praf in vant, ce-mi spulbera in bataia lor ultimile urme de admiratie.
Si totusi...undeva la al doisprezecelea firicel de nisip, pe nesimtite, inima isi aminteste de tine, de serile petrecute in parfum de tei, de palmele tale fine, prinse cu posesivitate in mana mea... .Insa, la fel de brusc, dar pe simtite, dureros, aceasi inima si-aduce aminte cum ai invatat-o sa te uite, cum ai sadit in ea durere, ura si in final respingere. Pentru o vreme. Ca apoi iarasi sa te cheme, sa-ti cuprinda amintirea intre tample, ca sa te alunge mai tarziu, cu amar si cu tristete.

Sentimente-amestecate, timp prea putin si-o inima confuza... . Ba nu, doar o iubire închiriată.

Si ura se invata..

Incet incet, o asimilam, o intensificam, iar apoi ne intrebam unde am pierdut inocenta si toata dragostea. Dragul meu, ura nu e un defect, nu e o boala, nu tu o semeni. Tu doar seceri si aduni snopii, ii legi si te muncesti carandu-i o vreme dupa tine. Pana cand ura devine indiferenţă, iar cel urât e definitiv smuls din inima ta. Ura e o urmare a faptelor celuilalt si a neputinţei tale, un complot la sanatatea ta mintala si integritatea emotioanala. E un blestem ce zeii l-au nutrit pentru prima oara, neputand sa se infrupte din dragostea si frumusetea muritoarelor. Aceasi dragoste si frumusete ce ne fac azi durerile nemuritoare.

...

Iti simt durerea, o ai in ochii ce nu-i pot vedea, e scrisa cu lacrimi pe buzele ce azi nu le pot saruta, o ti in palmele transpirate si tremurande pe care acum nu le pot strange in jurul meu. Iti simt inima ce bate departe dinspre tarm, batai purtate pe unde si lovindu-se de carma mea.

Azi m-am oprit pentru o clipa, cautand chipul tau, undeva in parfumul acestei zile necoaptă de primavara. Un simplu calator exilat, ce am indraznit sa cuceresc apele tale involburate si pentru care alt pret in afara de doua boabe de iubire si un pumn de vise nu am avut sa-ti platesc. Dar, iubirea mea, munti au fost mutati cu un singur bob de mustar! Daca m-ai fi indragit, n-as fi mutat planetele ca pe niste margele si n-as fi scaldat soarele in toate raurile-adunate, dar as fi ars din temelii corabia, nu inainte de a ancora departe de omenire, pe-un petec de pamant.
Dar indiferenta ta te-a țintuit, iar eu nu sunt decat un punct departe pe mare.


Iti simt durerea, pentru ca e aceasi pe care tu ai sadit-o cu mult timp in urma, durere pierduta printre zile si vasliri spre necunoscut. Dar acum, in miez de noapte, te chem. Aseaza-ti capul pe pieptul meu si lasa sarea sa vindece, sa curete. Inchide ochii si deseneaza-ti in minte foc sa ne-ncalzeasca.

Daca doar pentru o clipa, ai face ce te-as ruga....

Şi va veni ziua în care voi uita complet cine eram și unde drumul nostru începuse. Voi uita prima atingere a mâinilor, privirea ta și forma buzelor tale se va șterge.

Zilele se scurg prea repede, si nu mai suntem noi să strecurăm pe furiș firicele de nisip în clepsidră pentru a înșela timpul. Nu mai alergăm nopțile desculți pe mal de mare, umplându-ne buzunarele cu scoici și nu mai desenăm stele pe trupul nostru gol şi plin de sare. Acum cutreier munți și în mine cad frunze încărcate de regret. Buzunarele mi-s nepeticite și inima mi flămândă. Aş strânge în braţe alt foc, dar nu mă încălzește, aş săruta alt lut, dar nu mă mulțumește. Şi-am să uit cine-ai fost și cât am iubit, căci nu-mi ajung mările și nici oceanele, şi n-am loc în pumni pentru mai mult nisip. Timpul acum nu-mi mai e prieten şi tu pleci tot mai departe, tot mai mult, tot mai des.

Un minut de-ar sta pământu-n loc, să mă opresc şi să răsuflu, şi stelele-ar pica şi soarele s-ar stinge, tu tot n-ai înțelege că zile-ntregi am cerșit timp să te-ajung... dar ce ar opri un uragan în drumul lui? Totul nu a fost de ajuns.