"I spend half my time thinking about how much I love you and I spend the other half wishing I’d never met you."


..si a doua jumatate mi se pare tot mai mare. La fel cum timpul pare tot mai scurt. Ziua insa are tot atatea ore, soarele rasare in rutina lui, doar noi, nesatui si lacomi, vrem tot mai multe, tot mai repede, tot mai des. 60 de minute nu mai inseamna nimic. Se reduc la goliciune, la praf in vant, ce-mi spulbera in bataia lor ultimile urme de admiratie.
Si totusi...undeva la al doisprezecelea firicel de nisip, pe nesimtite, inima isi aminteste de tine, de serile petrecute in parfum de tei, de palmele tale fine, prinse cu posesivitate in mana mea... .Insa, la fel de brusc, dar pe simtite, dureros, aceasi inima si-aduce aminte cum ai invatat-o sa te uite, cum ai sadit in ea durere, ura si in final respingere. Pentru o vreme. Ca apoi iarasi sa te cheme, sa-ti cuprinda amintirea intre tample, ca sa te alunge mai tarziu, cu amar si cu tristete.

Sentimente-amestecate, timp prea putin si-o inima confuza... . Ba nu, doar o iubire închiriată.