Iti simt durerea, o ai in ochii ce nu-i pot vedea, e scrisa cu lacrimi pe buzele ce azi nu le pot saruta, o ti in palmele transpirate si tremurande pe care acum nu le pot strange in jurul meu. Iti simt inima ce bate departe dinspre tarm, batai purtate pe unde si lovindu-se de carma mea.

Azi m-am oprit pentru o clipa, cautand chipul tau, undeva in parfumul acestei zile necoaptă de primavara. Un simplu calator exilat, ce am indraznit sa cuceresc apele tale involburate si pentru care alt pret in afara de doua boabe de iubire si un pumn de vise nu am avut sa-ti platesc. Dar, iubirea mea, munti au fost mutati cu un singur bob de mustar! Daca m-ai fi indragit, n-as fi mutat planetele ca pe niste margele si n-as fi scaldat soarele in toate raurile-adunate, dar as fi ars din temelii corabia, nu inainte de a ancora departe de omenire, pe-un petec de pamant.
Dar indiferenta ta te-a țintuit, iar eu nu sunt decat un punct departe pe mare.


Iti simt durerea, pentru ca e aceasi pe care tu ai sadit-o cu mult timp in urma, durere pierduta printre zile si vasliri spre necunoscut. Dar acum, in miez de noapte, te chem. Aseaza-ti capul pe pieptul meu si lasa sarea sa vindece, sa curete. Inchide ochii si deseneaza-ti in minte foc sa ne-ncalzeasca.

Daca doar pentru o clipa, ai face ce te-as ruga....