Pentru ce?

Doamne deschide cerul pentru mine. Genunchii de piatră se îndoaie. Cad cu neputința mea la Tine. Ascultă ruga mea, nu îți întoarce faţa de la mine. M-aş revolta și m-aş bate cu cerul tot, dar Doamne lacrimi curg și îngerii nu le mai numără.

Te-ai închis dincolo de nouri, și ne-ai lăsat aici fără izbândă, pierduți și rătăciți. Ai pus în noi iubire și nu ne-ai dat omul căruia să i-o oferim, ne-ai făcut jumătăți și ne-ai împrăștiat pe tot pământul, ne-ai dat ochi să vedem dezastrul și buze să gustăm amarul. Ne-ai făcut puternici să zdrobim inimi și neînfricați să ucidem vise. Ne-ai dat înțelepciune să înșelăm și răbdare să jucăm iubirea la cărți. Ne-ai dat pământ să îl străbatem și dorința să îl cucerim, însă nu i-ai dat capăt. Umblăm bezmetici să îi aflăm sfârșitul, să ne ascundem în colțurile lui, dar el e rotund și Doamne, unde să fugim?

Ne-ai dat fluturi să îi strângem în pumni, nisip să îl adunăm în clepsidre, soare să îl ascundem sub perdele, dar nu ne-ai dat un colţ de cer! Un colţ de paradis în care să ne spălăm rănile și să ștergem durerea. Ne-ai dat cuvinte să mințim, să rănim, dar prea puține să ne cerem iertare, prea puține să ne scriem iubirea, prea puține să ne cântăm durerea.


Cobori din ceruri Doamne și răspunde-mi! Pentru ce?

Şi de-ar fi noapte iar...

Închide ochii! E târziu și am obosit. Nu zi nimic, sărută-mi fruntea împovărată și lasă-mă să plec!

Am obosit şi nu mai pot! E totul gol şi toți au plecat!
Etichete: 9 comentarii | edit post

Alt joc

"E doar un joc. Nu uita asta. Tu trebuie doar să întreții jocul, deci nu te arunca. Sentimentele lasă-le la ușă. Știu, tu nu trișezi, dar ei da. Impune-te. Ești doar un alt jucător pentru plăcerea lor, ei vor doar să uite, să își arunce durerea în zaruri, sperând să cadă o alinare pentru ei. Știu ce simți. Dar nu arăta. Rămâi tare. În final, ultima carte tot a ta va fi.

Dar până atunci va trebui să pierzi. În jocuri de noroc, iubirea e doar un bilet către dezamăgire."


Şi astfel auzeam între tâmple gândurile cum prindeau contur, însă jucam mai departe fără a mă compromite. În final, tot ce va rămâne pe masă, va fi dragostea. Şi nu o vei câștiga tu.

10 principii - leapşă

M-am făcut cu o nouă leapşă de la Baby R. Aşa dar, trebuie să enumăr 10 principii personale, sau altfel spus, tabla de legi(că și ele erau tot 10 :) )

1. Nu fi cumpărător de miere și vânzător de otravă.
2. Pune-te mereu în locul celui de lângă tine. Indiferent de situație.
3. Când viaţa cerne tot ce ai prin sita încercării, familia este tot ce îţi rămâne. Deci prețuiește-o şi fă din ea prioritate.
4. Fii om! Astfel vei culege respectul celor din jurul tău. Şi asta valorează mai mult decât tot aurul din lume.
5. Fă-ți ținte în viaţă și nu te mulțumi cu puțin.
6. Bucuria inimii nu stă în paharul cu vin și luminile obscure ale orașului pe timp de noapte. Ea stă în zâmbetul ce l-ai desenat pe chipul lor, gândul frumos ce l-ai plantat și siguranța pe care o oferi.
7. Nu trișa în iubire. Te minți singur.
8. Roata vieții se întoarce. Ai grijă pe ce pariezi.
9. Înțelepciune, dragoste și credință. Pe ele clădește-ți viaţa.
10. Nu înceta să iubești!


Mai departe pentru cine dorește, dar în special la Dianna.
Etichete: 3 comentarii | edit post

De n-aş mai şti...

Am zis de atâtea ori că plec, dar speram, că în drumul tău, vei întoarce măcar o clipă privirea înapoi, și atunci vei vedea acei ochi care te priveau până adormeai și te trezeai în lumina lor. Speram să vezi că viaţa afară, departe de braţele iubirii este mai dură ca orice, și că dezamăgirea lumii te va face să apropii palmele și să rogi cerul să deschidă porțile ca altădată. Dar ți-ai pierdut credința, sau poate ea nu mai cade din ceruri pentru tine? Ori nu mai credem în același cer?


Muntele plânge albind, bătrânețea cade deodată din ceruri ca bucăți din aripile îngerilor, iar lemnele nu mai ard în sobă. E praf peste clapele neatinse, iar ușa scârțâie înfricoșător. Cărțile sunt aruncate peste tot, iar râul pare înlemnit, ascunzând sub gheaţă o apă vie. Aşa curg în mine gânduri și sentimente, dar tu nu vezi decât zâmbetul meu fals și în ochii mei pământul rece ce ți-a ucis florile. În vale se vede orașul clocotind, și lumea zbătându-se pentru o clipă de fericire trecătoare. Aici e liniște, și singurul lucru care fierbe este sângele din inima mea. Nu o să mai aștept privirea ta, și nici să vii acasă.

Iar dacă vei veni, deschide ușa încet, pășește cu grijă și nu te speria de sunetul lemnului de sub picioarele tale, nu poate fi mai tăcut decât sufletul meu ca atunci când la fel, ai călcat pe el. Nu privi ceasul din perete. A stat demult, e aceeași oră ca atunci când ai închis ușa după tine. Şi nici cana de pe masă nu o spală. Are urma degetelor tale, iar puloverul de pe marginea scaunul încă miroase a tine. Te rog lasă-l acolo. Va părea mai puțin goală camera. Știu că patul nu e făcut, dar îmi aduce aminte de ultima dimineață, de ultima noapte. Aşa trebuie să rămână.

A da, și floarea de pe masă e pentru tine. E o floare de nu-mă-uita. Şi de vei găsi o scrisoare nu o citi. Arunc-o. Când am scris-o încă te iubeam. Azi nu mai știu!


p.s. Mint, ştiu. Dar ce rost mai are?

M-ai învăţat că..

...viaţa e scurtă, deci trăieşte clipa.
...maturizarea nu înseamnă numai trecerea încă a unui an din viaţă, ci renunțarea la credința în zmei și frumoase adormite.
...există suflete pereche, dar care nu pot împărți aceeași cale.
...marea și muntele se pot întâlni, la jumătatea drumului.
...două săbii nu pot încăpea în aceeași teacă.
...e nevoie în viaţă de țeluri mai înalte și de termeni de comparație corect aleși.
...două persoane pot gândi la fel, și totuși iubi diferit.
...ordinea corectă este Faith, Hope, Love și că nu e la întâmplare.
...înainte de toate ai nevoie de credință să poți spera că la sfârșit vei întâlni iubirea. Altfel toți ar știi ce e iubirea.


...durerea ta e durerea mea, și că 3000 de km nu te poate ţine departe de sufletul meu.
...cei ce își arată colții ziua, vor fi vânați noaptea, căci vorbele aruncate azi vor dărâma zidurile iubirii mâine.
...prietenia adevărată se reaprinde la fiecare adiere, și cenușa poate oricând ascunde cărbuni aprinși.
...aurul lumii nu ar cumpăra o clipă alături de persoana iubită, deși uneori câteva vorbe goale pot dărâma o cetate.
...amintirile pot doborî un suflet la fel de mult cum îl pot ridica.
...at the end of the day it’s all about you.

Ultimul an de studenţie

Cum era de așteptat după o săptămână de facultate și trezit prea dimineață, vineri seara ne-a prins cu chef de...relaxare. Aşa că am vrăjit-o pe "concubina" mea și am chemat fetele (:P) la o seară în stilul nostru, fără club, fără destrăbălare. O bere, ceai pentru "bebeluși" și ceva de ronțăit, cât încă mai avem cu ce. Şi zic asta pentru că pe zi ce trece ne simțim tot mai moșnegei și băbuțe.


Surpriza serii a fost apariția "vedetei" grupului, care ar fi trebuit să fie în drum spre locul de baştină, dar a renunțat în ultima clipă, cedând rugăminţilor mele și tentației de a petrece o noapte alături de fanul ei preferat.

Îmi pare rău pentru restul colegilor, care și-ar fi dorit să ia parte la micul nostru dezmăț, dar ca să nu fie trişti, nu le voi spune că am avut apartamentul liber, că la miezul nopții mâncam cartofi copți și că am deschis și sticla aia bună de vin. Rămâne între noi. Data viitoare promit că o să facem invitaţie deschisă. Promit o seară de clătite.

O să duc dorul acestor seri, și a glumelor spuse în pauzele de laboratoare. Vorba cuiva: "Ce scumpi suntem noi ăștia din 3A".

Şi ca să închei în atmosfera de aseară, din toate "puncturile" de vedere :))
Discuție între o "semi-piţi" și un admirator ce și-a încercat norocul formând la întâmplare un număr de telefon:
Ea: Şi ce culoare crezi că am la păr?
El: Blondă?
Ea: Nu.
El: Brunetă?
Ea: Nu.
El: Roşcată?
Ea: Nu. Hai că mai e o singură variantă. Zi-o și pe asta acuma.
El: Creață?
Noi: :)) =)) =)) (culmea chiar o nimerise)


----------
Voi sunteți dragi inimii mele, o a doua familie de care am nevoie. Vă mulțumesc :)
Etichete: 18 comentarii | edit post