Reversul dragostei nu e indiferenta. Nu e nepasarea, nu e raceala, ci e ura, e durere, e acel amestec letal al dragostei, cu gust de pelin si miros de departare. Nu, nu poti sa te minti la nesfarsit. E acel inceput de ura, in forma ei pura, fara rautate...doar ura, doar dezamagire, doar amar si incordare.

Dar nu e indiferenta. Si cum ai putea fi indiferent cand acel cineva, caruia i-ai dat sufletul din tine, ti-a rupt bucata cu bucata inima, ca petalele unei flori: "il iubesc, nu il iubesc". Cum poti fi indiferent la durerea ce ai simtit-o cand fiecare secunda ce batea te ustura si iti ardea pieptul? Cum poti uita lacrimile tale si zambetul ranjit al celuilalt? Cum ai putea uita nebunia ta si liniste si nepasarea acelei jumatati gresite ale tale? Daca n-ai pacatuit iubind cu toata fiinta ta, daca nu ti-ai vandut sufletul pentru o sarutare si daca nu ai rabdat ani pentr-o iubire, da..atunci nu ai cunoscut ura in urma iubirii. E noapte acolo unde ar trebui sa rasara soarele, e seceta acolo unde apa ar trebui sa fie inghetata, e durerea palmei date dupa sarutare, e tradarea Iudei, e durerea lepadarii, e durerea sufletului pur pacatuind.

Nu, nu e indiferenta, e ura..e ura draga mea. Ce ape m-ar spala de amintirea ta? De as seca pamantul tot, de as ingropa in adanc toata povara mea, dar esti praf in vant ce nu il pot aduna.