Frig. Aşa cum veci nu am simțit. Prea frig. Mă îngrozește gândul că mii de oameni nu au o locuință, dorm pe unde apucă, bătrâni înghețați la propriu. Marea a înghețat, Dunărea fierbe, temperaturi ce depășesc momentan pe cele de la polul nord. Totul e greșit, date peste cap. Titlurile știrilor par scenarii de filme.
M-a cuprins teama. Nodul din gât îmi amintește că sunt om...slab, neputincios...om! Dacă nu aş avea puțină putere poate ar curge o lacrimă. Şi poate că ea a curs, dar... . Vorbe ce nu se leagă, gânduri mii ce îmi strâng inima. Mă întreb ce face mama, ce fac cei dragi, chiar și tu.

De-ai fi acasă, te-ai cuibări lângă mine, mi-ai spune că ți-e friguţ și mi-ai lua braţele să te învelești cu ele. M-ai pune să verific dacă mai ai nas, și râzând te-aş sfătui să te încălzești, altfel aş dormi cu un Rudolf în braţe. Ai fi întrebat brusc de ce îngheață marea, și asemenea unui copil ai fi continuat cu "da` de ce?" până te-ai fi plictisit să mă chinui. Mi-ai spune că te-ai săturat de stat la mare, că vrei ciocolată și că mâine ți-ai dori cartofi prăjiți la micul dejun. Dacă ai fi acasă, sufletul meu nu ar mai cunoaște frig și teamă, și ochii mei nu ar mai lăcrima.



~ Ion Minulescu - Trei lacrimi reci de călătoare