22 iunie 2010  22:31 Mih
Într-un final vom ajunge să regretăm totul. Şi apoi să uităm totul.

Şi va veni o noapte in care ploaia te va chema la geam ca un copil ce-şi varsă lacrimile. Atunci vei privi in zare şi-ţi vei aminti tot ce ai iubit cândva. Cuvintele ei, îmbrăţişările, inocenta şi focul cu care te săruta. Iţi vei aminti cum ai suferit, cum a plecat într-o noapte ca aceasta. Şi-ţi vei spune că e trecut şi că viaţa merge înainte. Nu vei face decât să te minţi ca de fiecare dată. Ieri încă nu a început, iar pendula ceasului iti bate in piept tot mai puternic.

Pleci desculţ sa o cauţi dar ea e departe, undeva unde a inflorit la lumina altui soare si udată de valuri de iubire ce nu veneau din ochii tai. Aceaşi ochi pe care ea poate nu i-a uitat. Dar mâine deja a început pentru ea, iar tu pribegeşti pe cărări pierdute.


Fulgeră. Şi îţi luminează camera. Descoperi că e goală la fel ca sufletul tău. Si te întrebi unde e tot ce ai iubit, unde sunt promisiunile si visele pictate pe tavane ani în şir. Lumânări arse ce acum doar fumegă, flori uscate si un tablou spart. Si un pumn de amintiri.

Fulgera iar. Si privesti uşa deschisă. Ai vrea să pleci dar stii că odată trecând pragul, "ieri" va lua sfârşit, camera aceasta va rămâne în urmă cu toate amintirile voastre, începutul, nopţile de iubire, certurile, împăcările, râsetele si promisiunile. Dar închizi ochii si cu un ultim oftat păşeşti încet, ca si cum ai aştepta o mână să te oprească. Dar ea întârzie şi eşti pe cale să tragi uşa după tine.
Etichete: , edit post
11 Responses
  1. Un copil cuminte Says:
    22 iunie 2010 la 23:06

    De cele mai multe ori, locul pe care îl numești "acasă" este condiționat de prezența persoanei/persoanelor dragi.
    Atunci când această prezență nu mai este simțită, însuși căminul devine apăsător, parfumul amintirilor, obiectele uitate, clipele care trec în așteptarea unui telefon, a unei vești, a unui telefon... toate se adună într-un nod din stomac care te împinge uneori să iei decizii mai mult sau mai puțin fundamentate pe raționament.
    Și pleci de-acasă, poate-poate.

    Eu am să plec, dar mi-e teamă că-mi iau amintirile cu mine.

    Oh, well.


  2. Dianna Says:
    22 iunie 2010 la 23:18

    şi poate aşa e cel mai bine.. să tragă uşa după el şi să lase trecutului ce e al lui... fumul amintirilor şi florile uscate...
    ea nu se va mai întoarce, şi el ştii asta, iar dacă vrea să o ajungă din urmă, să ajungă la mâinele ei trebuie să iasă din ieriul lui... dar până acolo are de străbătut un azi... lung, ploios şi rece


  3. Anonim Says:
    23 iunie 2010 la 04:36

    Nu privi spre trecut mai mult decat ar trebui, ia aminte la ce-ai fost, apoi gandeste-te la ceea ce ai vrea sa fii si ridica ochii spre cer. Cauta un nou inceput, caci restul ramane doar amintire.


  4. Mih Says:
    23 iunie 2010 la 12:15

    Suflet Curcubeu, ai mare dreptate. Mai mereu am fost persoana care pleca, parca a ma gasi in alte locuri, pentru a ma intoarce cand "acasa" lucrurile le puteam trata cu calm pentru a evita atatea. Insa mi-e foarte greu de un nou inceput, de alta "casa", de alte amintiri. NU pot decat sa iti doresc, ca inainte sa pleci, sa iei cu tine doar amintirile care privindu-le iti aduc un strop de bucurie, pe restul sa le lasi oriunde ai fi acum.

    Dianna, "azi" e intradevar o zi ploioasa, foarte rece si lunga si asta pentru ca uneori plangi odata cu cerul, iti lipseste o imbratisare care sa iti tine de cald, iar "somnul vames vietii nu vrea sa-mi eie vama". [mi-as dori sa fi mai aproape de mine, mare nevoie e uneori de tine :( ]

    Anonim, cum ziceam mai sus, mi-e teama de inceputuri noi, pentru ca am investit totul in ce am avut. Pentru ca odata ce imi construiesc acea "casa" de care zicea suflet curcubeu, o fac ca pentru totdeauna. Dar e un sfat la care as putea sa iau aminte.


  5. Un copil cuminte Says:
    23 iunie 2010 la 13:00

    un dar pentru o zi ploioasă :)
    http://www.trilulilu.ro/copilmatur/7fb131bf3fbf56

    Enjoy!


  6. Anonim Says:
    23 iunie 2010 la 13:07

    Fiecare zi inseamna o noua viata, un nou inceput. Nimeni nu are de ales. Fiecare zi e pentru totdeauna. Uneori intr-o clipa se traieste o viata, dar o viata nu se traieste intr-o clipa. Si orice totdeuna e provizoriu...chiar daca dureaza uneori toata viata.


  7. Mih Says:
    23 iunie 2010 la 13:42

    Drag Suflet Curcubeu, multumesc :)


  8. ∞ Says:
    8 septembrie 2010 la 22:01

    "Sa regreti este o pedeapsa mai rea decat sa fii mort. Toti mor. Dar foarte putinor oameni le pare cu adevarat rau pentru lucrurile gresite pe care le-au facut." (The Mentalist)


  9. Mih Says:
    8 septembrie 2010 la 22:05

    O da..aici m-ai nimerit. Foarte interesant citatul. :)


  10. ∞ Says:
    8 septembrie 2010 la 22:06

    Mai trebuie sa revin cu ceva...

    Citeam comentariile si cateva cuvinte mi-au atras atentia: "Mai mereu am fost persoana care pleca...". De exemplu, daca esti tu cel care pleaca dintr-o relatie, nu te simti vinovat mai apoi?


    Sper sa nu insist cu intrebarile, dar ma intereseaza foarte tare felul in care gandesti.


  11. Mih Says:
    8 septembrie 2010 la 22:14

    Ma refeream la faptul ca plecam atunci cand situtia degenera in certuri si ca sa evit anumite lucruri, sau ca sa imi pun gandurile in ordine plecam. Dar niciodata nu am plecat dintr-o relatie. Pentru mine relatiile sunt ceva pentru totdeauna. :)
    Incep un lucru pentru a il duce la sfarsit. Iar relatiile pentru mine nu ar trebui sa aiba sfarsit. Indiferent ce fel de relatii.

    Si nu insisti. E ok. :)


:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)