Plata iubirii
28 august 2010 00:20
Multă vreme de tăcere. Multă vreme în care am încercat sa învăț cum să trăiesc cu ce viata mi-a amputat. Poate ca azi am înțeles ca e inutil sa plângi jumătatea smulsa încetul cu încetul din tine, căci ei oricum nu ii va păsa.
Respingeam orice transplant, dar azi...azi m-am târât la fereastra si mi-am văzut jumătatea întregită..dar nu de mine. Am văzut-o alergând prin primele frunze de toamnă, în timp ce eu îmi plângeam invaliditatea. Am vazut-o râzând si sărutând, în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile. Am văzut-o luand in brate fericirea si strângând-o aproape de inima ei, in timp ce eu imi pierdeam speranta. Am zarit-o încrezătoare, radiind și fredonând, in timp ce eu abia vedeam cum vântul așterne toamna la fereastra mea. O toamnă ce a stat ascunsa un an in suflet iar astăzi cucerește pământul, scăpată prin fereastra deschisă. Atunci, cu ochiul stâng mi-ai desenat indiferenta ta, ai ridicat mâinile si ti-ai luat zborul către casa cui te are. Ai lasat in urma doar praf si cuvinte împrăștiate printre crengile rușinate de goliciunea lor.
Si e toamna iar. Şi iar va fi iarnă...și cerul știe ce brate ma vor încălzii si ce inimi tu vei zdrobi. Si e toamna iar, dar nu mai plec genunchii ca-n trecut, caci nici macar Dumnezeul meu tăcut nu ma mai ascultă. Azi strâng în pumni învățăturile culese și cu ochii către El murmur: "A meritat?"
De câte ori ai fost acolo? De câte ori ai plecat?
peste un timp ai sa-ti aduci aminte de momentele astea si ai sa te amuzi scolareste. toti suntem naivi in dragoste, dar asta ne face mai frumosi.
Oare chiar voi ajunge sa ma amuz de aceste momente care multa vreme mi-a brazdat sufletul? Ar fi ceva. Ar insemna ca am depasit ceva ce timp de cel putin un an m-a mancat pe dinauntru.
Daca as sti c-am fost trista o singura data din cauza oamenilor, de rusine as depune armele... (macar tu nu le depune...)