Jucărie a destinului

Într-o seară, bunica îmi povestea o întâmplare ce avea să o marcheze enorm. În urmă cu 40 de ani și ceva era în trecerea prin Sinaia, unde o familie care le era cunoștințe, își înmormântau un membru. O femeie tânără, extrem de frumoasă, cu un băieţel de 5 ani şi o fetiţă căreia tocmai îi dăduse naştere. O durere şi o jale pe care nu au mai întâlnit-o până atunci în viaţa lor. Ţi se părea că Dumnezeu s-a ascuns de nenorocirea oamenilor. Un destin nemilos, un tată ce urma să își crească cei doi copii, unul abia născut.

Tremuram şi simţeam un nod în gât, ştiind că 20 de ani mai târziu acea fetiţă a cărei mamă își dăduse viaţa născând-o, îi devenise noră bunicii mele. Acea fetiță a carei viaţă destinul o schimbase brusc, fără să ţină cont de nevoia sau vulnerabilitatea ei, este mama mea. Mă întrebam dacă bunica se gândise măcar o secundă în acea zi la care fusese martoră, la ceea ce viitorul avea să îi ofere. Se nimerise întâmplător la acea înmormântare, ca m-ai apoi să facă parte din acea familie.

Privesc de atatea ori  în ochii mamei mele, încercând să o întreb fără a avea curaj însă, cum e..fără mama ta care ţi-a dat viaţă, cum e având un destin atât de neînțeles. Văd frumuseţea mamei sale în ochii ei, e la fel de frumoasă. Pozele stau drept dovadă. Cu toate astea ştii să fi cea mai bună mamă. Mă doare distanţa dintre mine şi tine mamă! Mă doare ziua de azi, pe care numai tu ştiai să o faci o adevărată așteptare a moşului, numai tu ştiai cadourile perfecte, numai tu găseai motivele perfecte să mă scoţi din casă pentru a pune în ghetuţe dulciurile şi acele surprize care numai ţie îţi treceau prin cap.



Mă doare lipsa familiei de sărbători...și a ta! Căci şi tu erai parte din mine. Distanţa şi destinul cad recursiv şi asupra vieții mele. Şi eu am pierdut persoane care le-am iubit prea mult, şi voi mai pierde multe. Însă azi mă doare lipsa voastră, a celor cu care, o zi ca aceasta era întradevăr sărbătoare. Mă dor kilometrii dintre noi, zidurile de tăcere şi absenţa. Mă doare locul din inima de unde v-aţi smuls unii, şi doare locul gol de langă mine.

Un decembrie în care ninge cu amintiri și se aștern noiane de lipsuri și dor.
Etichete: , edit post
2 Responses
  1. Dianna Says:

    "Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice." ~Octavian Paler~


  2. Muresan Radu Says:

    "If you knew...if you knew who walked beside you...at all times...on this path that you have chosen...you could never experience fear again" - Wayne Dyer


:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu