Sub tratament
14 noiembrie 2010 21:41
"Multă vreme nu am înţeles vorba lui Cioran despre scris, despre scrisul confesional ca terapie. De cînd scriu aceste pagini - şi de fapt am început să le scriu mânat de nevoia tămăduirii - simt atât de bine ce a vrut el să spună ("Dacă nu aş fi scris, pesemne că m-aş fi sinucis"). Scriu, tratându-mă. Sau: scriind, sunt sub tratament. Când n-ai reușit să-ţi pui viaţa în ordine, când n-ai reuşit să obţii o ordine reală, există o ordine de a doua instanţă pe care poţi s-o obţii scriind despre tine. A-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţelegi. Să te înţelegi."(G. Liiceanu - Uşa interzisă)
:))
;))
;;)
:D
;)
:p
:((
:)
:(
:X
=((
:-o
:-/
:-*
:|
8-}
:)]
~x(
:-t
b-(
:-L
x(
=))
cred că scrisul ca terapie e folositor doar dacă e practicat constant şi responsabil. nu orice scris confesiv e terapeutic, de multe ori e un simplu cauzator de probleme.
Medicamente nu iei tot timpul.Ti-ai distruge organele sanatoase administrand constant un tratament. Te tratezi cand esti in nevoie, de multe ori agresiv, dar eficient. Si fiecare boala e diferita, de aceea si scrisul confesiv nu e terapeutic pentru oricine.
sunt de acord cu voi, scrisul este nu numai o formă de exprimare a tuturor acelor lucruri care stau uneori adânc ascunse în noi, dar și de înțelegere și rezolvare a unor probleme interioare.
pentru mine e mai mult decât o terapie. e un panaceu.