Am sa-ti spun multe. Am sa-ti arat locuri si pamanturi pe care nu le stii. Le-am gasit in pribegia mea, le-am masurat si le-am ingradit pentru a le pastra neatinse...doar pentru tine. Am gasit locuri pline de pace, locuri pe care timpul nu le-a ajuns si dupa care pana si ingerii plang. Nu e fir de iarba sa nu-ti spuna dorul meu.

De te-as afla, am atatea sa iti spun. Tacerile mele si gandurile ce au trecut in lunile acestea stiu ca ai vrea sa le auzi...dar am altele sa-ti spun. Vreau sa-ti vorbeasca mainile mele, asa reci si intepenite. As vrea sa vezi in ochii mei caii si razboaiele prin care am trecut. Sa vezi fuga mea si ratacirile mele...sa citesti de pe buzele mele linistea cu care te-am iubit si zbuciumul cu care am incercat sa te pastrez.

De ai raspunde, as avea multe de spus. Le-as strange pe toate intr-o sarutare, ca un scurt rezumat al vremurilor ce au trecut. Mi se inchid pleoapele si oboseala vrea sa puna capat povestirii. Canta-mi, sopteste-mi la ureche caldura ta, ajuta-ma si plateste vama somnului. Strange-ma in brate si alunga-mi demonii. Stiu ca nu ai sa ma urmezi nicicand, dar esti singurul motiv pentru care ma intorc acasa.