De am fi...

De am fi copaci, ce jalnic am arata. Cu crengile amputate, crengi ce odata au fost brate intinse catre marile noastre iubiri, retezate de vijeliile ce s-au napustit peste vietile noastre. Legaturi ce nu au putut rezista legilor naturii, legi scrise cu litere pline de dezamagire, minciuni si inselatorie.

De am fi copaci, nu am ingenuchia in fata nedreptatii si am fi puternic inradacinati, stabili si de nezdruncinat. Am fi loc de adapost pentru neajutorati si confident inimii ranite. Am fi oaza de racoare pentru indragostiti si muza pentru poet. Am lega cerul de pamant si stelele s-ar ascunde in picurii de roua dimineata.

De am fi copaci, vantul ar canta pe timp de ploaie doine, iar spre sfarsitul verii, am pleca frunzele in pumnul toamnei, ne-am lasa adormiti de ea intr-un somn lung de o iarna. De am fi copaci, goi am tine piept gerului si brazdati am fi de ghearele inghetului.


Dar daca am fi oameni, ce frumosi am fi.
Etichete: edit post
1 Response
  1. Anonim Says:

    Oameni sunt frumosi atata timp cat ii lasi sa fie frumosi. Si mai ales atata timp cat se simt iubiti.


:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu