Miroase a iarna. E rece si totodata revigorant. E atat de ciudat cum fiecare miros trezeste o serie de amintiri. Mii de ganduri ma înnebunesc.

In casa e cald. Simt cum caldura caloriferului imi inmoaie genunchii, si in acelasi timp obrajii sunt loviti incet de vantul rece de afara. O sticla ce separa atata caldura de frigul de dincolo de el. Niste ochii se oglindesc in geam..ochi ce separa frigul din mine si caldura din camera.

Mi-e atat de dor de tine incat abia am curajul sa mi-o recunosc. O fi de la vreme, de la lunile in care m-am afundat in lucru, sau poate chiar sunt la capatul puterilor. Iar timpul..timpul trece prea repede.

Ma indepartez tot mai mult de cine sunt. Mi-e tot mai teama de ce devin.

E iarna aproape..iar iarna nu e pentru oameni singuri.