spune lumii ca ai renuntat la mine, spune lumii ca ai rams de-a lor, spune-le ca nu ai avut curajul sa te desprinzi si sa fi tu. Tu, altoi lipit de altii o viata intreaga, nu ai putut sa te descurci sa cresti pe radacina ta, ci ai asteptat mereu o creanga de om sa te ia sub umbra lui. sa te conduca si sa te cresca, sa iti inspire idei si concepte ce nu is ale tale, sa traiasca pentru tine.

spune lumii ca esti normala, spune lumii ca iubirea e o minciuna si ca nu exista curaj. spune-le ca ai sa ramai sub aceasi umbra sa mucezesti, sa te multumesti cu putin. spune lumii ca nu am meritat mai mult, spune lumii ca nebunii ei exista, ciudatii si nemernicii ei exista. spune lumii ca nu a fost iubire ci placere si curiozitate. spune-le ce om esti si multumeste-le ca te-au primit inapoi in cercul lor de crestini normali.

dar spune lumii ca exista si suflete care lupta pana la ultima suflare, spune lumii ca exista si inimi frumoase pline de curaj si de iubire. dar spune-le ca pretul platit pentru o secunda mai sus de nivelul lor este dezamagirea si durerea, spune-le ca toti cei care s-au vandut iubirii au inebunit si au blestemat intelepciunea mintii lor. spune lumii cat de aproape e iadul de cei care cred fara sa vada si asteapta fara sa le fi promis ceva. spune lumii ca dumnezeirea exista in iubirea sincera si curata.

ai curajul sa fi om. ai curajul sa-ti faci vise si sa le urmezi. ai curajul sa umblii prin lume cu capul sus.

ridica-te si umbla! si uita ca ai gustat din iubirea mea si din visele mele, uita gustul vietii langa mine, caci lumea spune ca am plecat!