Energizant pentru suflet
18 octombrie 2009 16:51
De câte ori nu ai ridicat capul spre cer și un nor într-o formă ciudată nu ți-a schițat un zâmbet pe faţă? Sau de câte ori nu ai trecut pe lângă o floarea, sau un copac altfel decât restul şi nu ți-a plantat în minte un strop de fericire neînțeleasă? Sau câte feţe, priviri, gesturi ale oamenilor de pe stradă nu ți-a strâns ochii sub forma unui surâs? Îți răspund eu: de multe ori, fără poate a realiza acest lucru.
De multe ori e de ajuns să vezi un status de genul: "Cine știe cum se poate convinge părinții să te lase să faci ce vrei să mă anunțe." Nu ar fi nimic neobișnuit dacă nu ar veni de la micul meu geniu. Şi atunci o întreb:
Mih: ce vrei să ii convingi?
Simona T: vreau să am voie să fac ce vreau, să mă asculte cineva măcar odată
Simona T: azi am vrut sa merg la schiuş
Simona T : și nu nu și nu, dacă ar fi vrut sora mea să meargă undeva pe ea o asculta
Simona T : da pe ea o iubesc mai mult de fiecare dată când venea acasă ea era în centrul atenției și eu eram invizibilă. nu e corect, ea când era de vârsta mea primea mult mai multe decât mn
Mi-am amintit că și eu aveam aceeași problemă la vârsta ei. Mi se părea că toți au dreptul să facă ce vor, numai eu nu. Şi că sora mea mai mică era preferata tuturor. Bine..și acum cred asta, dar nu mai îmi pasă, pentru că e și preferata mea oarecum :). Bineînțeles că am dus o muncă de lămurire cu "pilotul meu scump", ca să îi dovedesc că de fapt ea e preferata, numai că nu crede. E un pui de om prea înțelept uneori. Știu că ar înțelege și chiar vede asta, dar e revoltarea aceea când ești pus faţă în faţă cu limitarea.
Şi cum orice discuție cu ea trebuie să fie și o uimire continuă, vine partea în care îmi dovedește că e un energizant pentru suflet, aşa cum zicea un vizitator "anonim" la un post anterior. :)
Mih: am auzit că ai luat bine la matematica. cum ai reușit?
Simona T: ți-a zis sora mea?
Mih: nu contează cine mi-a zis. cum ai reușit să iei bine tocmai la mate????
Simona T: aşa simplu, am greșit, toți mai greșim, da nu e cazul să ne supărăm pentru asta
Simona T : și nu e adevărat ce mi-a zis sora mea aseară, ca ea nu a luat niciodată bine.
Mih: păi să ai grijă data viitoare, ok?
Simona T: da. măcar tu nu ma iei la întrebări ca și ea
Are dreptate. Până și un pui de om de câțiva ani, câți să îi numeri pe degete, știe că nu e cazul să ne supărăm de fiecare dată când greșim. Dar eu știu? Şi atunci când greșim, ce rost mai au întrebările? Ca să ne împovărați și mai mult cu pasul greșit pe care l-am făcut? Luați-ne în braţe și iubiți-ne, încurajați-ne..nu ne întrebați nimic. Conștiința noastră o face mereu. Nu ne întoarceți cu faţa spre prostia care am făcut-o, o ştim deja. Luați-ne de mână și treceți-ne dincolo, în siguranță. Nu suntem perfecți. Suntem neajutorați, marcați, dependenți de voi, de iertarea voastră, vrem să fim ca voi..cu voi, cei pe care îi iubim. Doar că sunteți mai buni ca noi, nu ne mai întrebați nimic!Știți?..de obicei îngerii nu au nume..al meu are.
Trimiteți un comentariu