Lipsesc multe piese, ştiu! Dar asta e viaţa mea: un puzzle nerezolvat. Şi pe zi ce trece devine tot mai complicat. Parcă nimic nu se potriveşte, parcă toate vin fără a avea un rol, iar cînd îl înţeleg, locul lor e deja ocupat, evident, de o piesă greşită, de un gând nepotrivit sau o impresie falsă..

Până la urmă puţin îmi pasă de restul pieselor..dacă cea mai importantă îmi lipseşte. Şi când te gândeşti că o aveam! Era acolo şi restul era aşa uşor de înţeles, de potrivit. Mă simţeam un om împlinit, chiar dacă încă multe lipseau. Acum nu am decât un pumn de piese şi nu ştiu de unde să încep şi pentru cine. Şi de ce încă o dată de la capăt. Nimic nu e cum ar trebui să fie.