Stii ce e ciudat?
Suferim uneori atat de mult, incat avem impresia ca ne sfarmam bucata cu bucata.

Si apoi, cand ne intalnim iar cu fericirea, chiar si pentru o clipa, uitam tot cat am suferit.

Eu acum, sunt fericita... si, citindu`ti postul, am incercat sa`mi amintesc, de cat am suferit pana in mai 2010. Si nu`mi amintesc. Nici cum ma simteam... nici ce faceam... Si a fost un an plin de suferinta, lacrimi si dureri de inima, plus nopti reci si goale, in care ma trezeam tipand. :-?

Bya, ma bucur ca ai trecut peste zilele cu nori si acum esti fericita.

Suntem programati sa uitam tocmai pentru ca amintirile, trecutul, sa nu ne distruga. Ceea ce mi se pare a fi un dar binevenit.

"Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti." (I. Minulescu)

Get Over It !

Sincer, am cheia in mana, trebuie doar sa gasesc incuietoarea. Solutia e in tine.

G.R.

G.R. trebuie sa recunosc ca mesajul tau mi-a dat ceva de gandit. Sa inteleg ca si tu ai o usa de inchis/deschis?

Si care solutie? Ca eu nu gasesc nicaieri solutia:(

lipsa lui doare .. doare al naibii de tare!:|
aproape ca m-am obisnuit cu asta ..

@Diana Alexa, la un moment dat ne vom obisnui cu orice lipsa, si vom trata lucrurile ca si cum toate ar fi la locul lor.