unde e cerul tau doamne acum? unde ti-e iertarea si binecuvantarea care ne-ai promis-o? unde ai ascuns jumatatile noastre si unde ai ingropat omenia?

ce lut ai impletit in mine si ce praf de ura ai aruncat in narile mele? ce foc ai pus sa-mi curga-n vene si in ce carte-mi scrii tu povestea? cu ce drept imi impingi barca spre stanci si cu ce putere iei carma in mainile tale? doar ca m-ai adunat de pe vreun mal de mare si ai pus viata in mine, nu mi-o lua la voia ta.

ce demoni ai inchis in oasele-mi zdrobite si ce cai calca-n picioare sufletul din mine? ce herghelii alungi spre linistea mea doamne al vietii si al mortii? ce ingeri ai intemnitat departe de mine si de ce doamne atata furie, si atata cruzime?

unde-s eu doamne-al nemarginirii, pe ce drum indepartat fug de lume si de tine? pune lemne pe foc sa fiarba-n mine sangele, sa se evapore orice strop de iubire si cenusa sa se faca orice amintire. sa piara orice urma ca a fost pe aici, ca a trecut prin viata mea un strop de lumina sfanta. blestemele le-ai adunat in buzunarul stang al camasii si m-ai trimis prada vie in lumea asta plina de cruzime. ucide-n mine orice ar mai striga catre tine; rugaciunile s-au oprit in tavan.

si dezleaga robul dinauntrul meu doamne, elibereaza scalvul din mine ce a slujit iubirii si si-a ranit genunchii rugandu-se pentru aproapele lui. da foc altarului si reda-i libertarea nenorocitului din mine.

blestemat sa fie cel ce va-ncerca iubirea cu degetul si va pleca calcand pe suflete.