Scrisoare catre viitor
29 iulie 2013 16:28
Surorii mele,
Au fost zile cand nu ti-am aratat decat rautate si razbunare. Au fost zile cand te-am certat si nu te-am inteles, in care te-am ignorat si in care te-am ranit. Au fost zile in care nu ti-am vorbit si in care nu am fost acolo.
Iarta-ma.
Insa au fost zile in care te leganam si te pupam intruna. Au fost zile in care te-am invatat sa mergi si sa te ridici. Au fost zile cand te-am aparat si in care am luat vina asupra mea. Au fost zile in care te-am hranit si m-am jucat cu tine. Zile in care iti faceam haine la papusi si in care iti construiam castele din pamant. Au fost zile cand ne certam pe lego si pe fermele noastre virtuale, pe vremea in care nu exista facebook si noi chiar luam cu masinutele asa zisa hrana cultivata si o dadeam animalelor de jucarie. Avatarele noastre erau omuleti din oua Kinder si erau palpabili. Noi chiar contruiam drumuri prin nisip si eram vecini in mini lumea noastra.
Dimineata mancam impreuna si radeam intruna, ne manjeam de dulceata si beam ceaiul ala bun facut cum numai mama stie. Ne cataram in merii din livada si rupeam legumele din gradina pentru a face mancare - ne jucam de-o oamenii mari. Pe vremea noastra nu era nevoie de jocuri virtuale, nu ne vorbeam pe YM ci pierdeam noptile razand si ciondadindu-ne.
Serile friguroase ne bateam cu perne si stateam la barfa cu mama. Te tachinam cand venea vorba de baiatul pe care il placeai si te faceam sa te enervezi. In verile toride ne udam cu apa si ne bagam cu capul in bidoanele in care mama pastra apa pentru gradina. Tundeai cainele si ii faceai baie, doar pentru a-l vedea cum se tavaleste in șopronul de lemne si se facea plin de rumegus.
Au fost seri cand stateam cu totii la masa si ne bucuram de linistea casei noastre. Au fost si zile cand am stat cu groaza si pacea lipsea cu desavarsire din familia noastra. Dar am trecut peste toate incercarile.
Au fost zile cand m-ai acoperit si mi-ai luat apararea. Au fost vremuri cand numai tu erai langa mine. Au fost zile cand am realizat cat ai crescut si ca nu mai esti un copil ci dadeai dovada de maturitate.
Am trecut prin incercari dar si prin bucurii impreuna.
Acum, cand vremea a trecut peste noi, pot doar sa ii multumesc bunului Dumnezeu ca te am si ca esti sange din sangele meu. Caci toate celelalte legaturi sunt rupte pe pamant, insa doua trunchiuri de copac ce cresc din aceasi radacina raman uniti pana ating vazduhul si mult dupa aceea.
Tie, iubita mea surioara, cu dor si lacrimi in ochi, iti multumesc ca existi. Nu sunt un exemplu pentru tine si nici nu sunt cel mai bun om de pe lume. Si orice as fi si oricum as fi, ramai legatura ce ma tine sus atunci cand toti ceilalati ma doboara.
Eu.
Au fost zile cand nu ti-am aratat decat rautate si razbunare. Au fost zile cand te-am certat si nu te-am inteles, in care te-am ignorat si in care te-am ranit. Au fost zile in care nu ti-am vorbit si in care nu am fost acolo.
Iarta-ma.
Insa au fost zile in care te leganam si te pupam intruna. Au fost zile in care te-am invatat sa mergi si sa te ridici. Au fost zile cand te-am aparat si in care am luat vina asupra mea. Au fost zile in care te-am hranit si m-am jucat cu tine. Zile in care iti faceam haine la papusi si in care iti construiam castele din pamant. Au fost zile cand ne certam pe lego si pe fermele noastre virtuale, pe vremea in care nu exista facebook si noi chiar luam cu masinutele asa zisa hrana cultivata si o dadeam animalelor de jucarie. Avatarele noastre erau omuleti din oua Kinder si erau palpabili. Noi chiar contruiam drumuri prin nisip si eram vecini in mini lumea noastra.
Dimineata mancam impreuna si radeam intruna, ne manjeam de dulceata si beam ceaiul ala bun facut cum numai mama stie. Ne cataram in merii din livada si rupeam legumele din gradina pentru a face mancare - ne jucam de-o oamenii mari. Pe vremea noastra nu era nevoie de jocuri virtuale, nu ne vorbeam pe YM ci pierdeam noptile razand si ciondadindu-ne.
Serile friguroase ne bateam cu perne si stateam la barfa cu mama. Te tachinam cand venea vorba de baiatul pe care il placeai si te faceam sa te enervezi. In verile toride ne udam cu apa si ne bagam cu capul in bidoanele in care mama pastra apa pentru gradina. Tundeai cainele si ii faceai baie, doar pentru a-l vedea cum se tavaleste in șopronul de lemne si se facea plin de rumegus.
Au fost seri cand stateam cu totii la masa si ne bucuram de linistea casei noastre. Au fost si zile cand am stat cu groaza si pacea lipsea cu desavarsire din familia noastra. Dar am trecut peste toate incercarile.
Au fost zile cand m-ai acoperit si mi-ai luat apararea. Au fost vremuri cand numai tu erai langa mine. Au fost zile cand am realizat cat ai crescut si ca nu mai esti un copil ci dadeai dovada de maturitate.
Am trecut prin incercari dar si prin bucurii impreuna.
Acum, cand vremea a trecut peste noi, pot doar sa ii multumesc bunului Dumnezeu ca te am si ca esti sange din sangele meu. Caci toate celelalte legaturi sunt rupte pe pamant, insa doua trunchiuri de copac ce cresc din aceasi radacina raman uniti pana ating vazduhul si mult dupa aceea.
Tie, iubita mea surioara, cu dor si lacrimi in ochi, iti multumesc ca existi. Nu sunt un exemplu pentru tine si nici nu sunt cel mai bun om de pe lume. Si orice as fi si oricum as fi, ramai legatura ce ma tine sus atunci cand toti ceilalati ma doboara.
Eu.
:))
;))
;;)
:D
;)
:p
:((
:)
:(
:X
=((
:-o
:-/
:-*
:|
8-}
:)]
~x(
:-t
b-(
:-L
x(
=))
M-am abtinut mult sa nu plang, dar asta a fost picatura care a umplut paharul. Ai fost mereu un exemplu si mereu vei ramane, toata ambitia, toata 'maturitatea' , absolut tot am luat de la tine, am ajuns aici, chiar daca de multe ori am vrut sa renunt, a fost greu, dar nu degeaba a facut Dumnezeu sa fim doua, a stiut unde trebuie sa puna si unde trebuie sa ia, ne-a dat si ne-a luat, dar ne-a facut sa pretuim tot ce avem. Poate ai vazut comentariul meu de la poza cu marea..'ia puterea valurilor si pune-o in inima ta', stii, am urat marea, iti amintesti atunci cand am mers cu ai nostri la mare? Ti-am zis ca nu imi place, dar dupa, am mers cu tine, si am vazut cat de frumoasa e. E asa greu sa vrei sa zici multe, dar totusi sa te simti mut, e asa greu cand vrei sa urli si sa nu poti, sa vezi, sa auzi si sa taci,cat de multe invata omul in viata asta. imi lipsesti, imi e asa dor sa te astept de la serviciu, cu ceva bun, bine,uneori bun, imi e dor de cinema, chiar, scaunele alea moi, vezi, numa cate am vazut cu tine, vezi pana si la cinema tot tu m-ai dus, si m-ai indraznesti sa zici ceva???!!! m-ai invatat sa merg, sa citesc ceasul, ''limba aia mica e la 6 si aia mare e la 7'', e frumos sa iti amintesti toate astea, mi-e dor de copilarie, pacat ca timpul a trecut asa repede si ne-am maturizat, nu mult, dar destul, incat am uitat sa mai zambim si sa ne bucuram de lucrurile marunte. Atunci cand toti vor pleca din viata ta si te vei simti singura, gandeste-te ca ai o sora, ai familie, ceva ce putini au, nu avem nevoie de oameni falsi, numiti prieteni, nu avem nevoie de sfatul cuiva, pentru ca dupa ce iti vor da un sfat te vor judeca, si nu multi au mers cu aceiasi ''papuci'', dai sufletului pacea de care are nevoie, lasa ingrijorarea pentru cei care nu stiu ca au deasupra pe Cineva care ii vegheaza, bucura-te de tot ce ai realizat si profita de timpul ramas in care poti face ce vrei, ca dupa ce vin eu, facem ce vreau eu :D . Merci tare mult pentru ca m-ai facut sa bocesc de parca s-a scufundat al 2-lea titanic. Mi-e tare dor de tine, te iubesc sis <3