Cand te-am strans prima oara la piept, am simtit ca te-am regasit. Venita din vremuri de demult apuse, unde cel mai de pret dar era iubirea, acel fior pentru care multi si-au pierdut capul si viata. Am simtit ca te recunosc, ca iti stiu fiecare geometrie a corpului, fiecare atingere ce mi-a facut candva, demult, sangele sa fiarba.
Cand te-am sarutat, mi-am amintit verile toride, cum ne ascundeam sub nuci batrani, si cum sorbeam fiecare strop de iubire de pe buzele-ti mici si prea tacute. Iar privirea ta..ah privirea ta, ca vantul rece la amiaza, ce iti racoreste inima si te ridica-n ceruri.

Cand te-am vazut prima oara, te-am recunoscut ca parte-a mea pierduta, scufundata undeva in mare, te-am cuprins sa nu te pierd iara, mai puternic, mai cu teama.

Si de-ar fi sa te pierd iara, te-as regasi pe vreun tarm uitat de lume, dor noi si marea...doar tu si eu.