"Acum câțiva ani! Simțeam în mine tăria să prăbușesc o lume și puteri să reclădesc alta..."

Şi astăzi, din nou, simt la fel. Da..o lume numai pentru tine, pentru noi. Pentru acele zile ploioase în care preferi să lenevești în pat, alintându-te, acolo, aproape de inima mea.

Pentru acele zile prea însorite, în care tragi perdeaua şi te arunci în pat, deschizi un serial, știi tu care, și mă întrebi ca un copil răsfățat ce am dulce pentru tine. Iar eu îți zâmbesc și te amăgesc cu jeleuri, doar doar primesc ce ai tu mai dulce: un sărut lipicios și ștrengăresc.

Pentru acele zile când bate vântul, și e înnorat, când tună și te cuibărești de frică în braţele mele. Eu râd iar tu mă cerți pentru că îmi permit să te supăr astfel. Afară poate fi potopul, dar tu te simți în siguranță. Pentru noi nu există afară..exista căldura și încrederea cu care mă privești, gânduri pe care le citim în ochii noștrii, liniștea cu care închizi pleoapele și te cufunzi în vise. Şi știu ca eu sunt acolo, la fiecare bătaie de inimă, la fiecare pas pe care îl faci.

Pentru zile în care, pur și simplu, nu avem chef de lume. Pentru zile și pentru nopți în care suntem noi și regatul în care tu domnești. Atât!

O lume în care sunt eroul tău, o lume în care prăjesc cartofii fără sa îi ard, în care îți înțeleg orice glumă, în care te țin de fiecare dată de mână pe stradă. O lume în care ştiu să te înţeleg şi să te ascult chiar și atunci când nu zici nimic. O lume în care pot să dansez cu tine fără să te calc, în care îți pregătesc micul dejun și în care umplu coşul de cumpărături cu ciocolată, jeleuri, raffaello, hipopotami delicioși și covrigei pentru zilele în care bucătăria este prea..prea departe de noi. O lume în care totul este de partea noastră, fără distanţă, fără frică, fără bilete de tren și peroane de pe care îmi iau rămas bun..sau poate adio fără să știm, fără nopți în care rămâne doar parfumul tău în cameră, sau vreun lucru uitat în graba cu care îți făceai bagajul. Fără lacrimi, fără cuvinte nespuse sau alarme cu mesaje de dragoste lăsate în telefon drept amintiri.

Acum pot..dar nu mai am pentru cine. Căci "te-ai dus, dulce minune, și-a murit iubirea noastră".