oameni? nu exista oameni, exista animale rationale care se lupta pentru supravietuire. suntem niste jigodii si niste scursuri pentru care om e blasfemie sa te numesti. ne balacim in troaca porcilor si ne asteptam sa fim iubiti, respectati, sa fim dati exemple si sa fim plini de faima. dar nu suntem decat niste scursuri ai acestei lumi, in care toti se lupta pentru a-si apara imaginea, numele si pentru a-si ascunde mizeria.

aveam odata principii, aveam un tel, erau vremuri cand martirii mureau in inchisori pentru ca aveau curajul si taria sa creada in ceva ce nu poti atinge, nu poti cuprinde cu mintea si nu poti dovedi. erau odata oameni, acei cu adevarat oameni, ce nu isi furau singuri palaria, cei care munceau cinstit sa isi castige o bucata de paine, pe care o plateau cu sudoarea fruntii lor. erau oameni curati la inima care si-au dat copiii si sufletele pentru ca cei care urmau sa vina, sa aiba un petec de pamant al lor, numit tara, sa aiba dreptul sa fie liberi. 

au murit familii intregi si mame ce si-au plans copiii degeaba, ca noi pleava lumii acesteia sa ne batem joc de cei ai nostrii si de libertatea noastra, sa ne batem cu pumnul in piept ca suntem cineva si in spatele usilor inchise sa devenim curve sentimentale si sa ne vindem sufletele celor care dau mai mult: o casa, o imagine, un pat cald. 

unde sunt doamne oamenii aia???? unde sunt doamne vitejii tai care nu pleaca genunchii in fata mizeriei? unde mi-am lasat doamne demnitatea si in ce cui mi-am agatat principiile? de ce ai lasat sa ma orbeasca falsitatea si cuvintele lingusitoare? unde ai fost doamne cand ma descompuneam bucata cu bucata? unde erai cand ma nenoroceam si ma vindeam strainilor? unde ai fost doamne cand imi pierdeam mintile si uitam cum e sa fi om? unde erai doamne cand maini straine isi bateau joc de mine si de sentimentele mele? unde erai doamne cand ceream si cerseam putere sa renunt? unde te-ai ascuns dumnezeule cand iadul imi sticlea in ochi? arda focul cel mai mare pe cel ce nu va asculta glasul mintii de pe urma. si focul sa o arda pe iubire si pe toate ale ei. nu-mi ierta doamne furia si lasa-mi-o caci e rasplata pentru o inima sincera si data fara pret si fara plata in mana celor ce au aruncat-o in mocirla.

p.s. si cui e greu de digerat, faptul ca am geamul deschis nu inseamna ca trebuie sa iti bagi nasul in casa mea. aici fac si zic ce vreau! nu iti place, foarte bine: inchide usa dupa tine!