cu mintile facute praf, cu inimile prea zdrobite si cu ultimile puteri... hoinarind prin locuri parasite si intunecate.. am fost odata intregi.

plumbul din piept ne arunca la pamant, ne obliga sa îngenunchem si sa ne taram pana la capat de drum. oasele ni se inmoaie si legaturile se slabesc, ne facem una cu pamantul. si acolo jos, cu urechea lipita de lutul ud ascultam. se aud voci din adancuri, tipete si urlete, rasete si tropote de cai. pamantul e viu si ne cheama sa ii dam vama. jos in miezul lumii acesteia e o alta lume inchisa, demoni adunati si pusi deoparte de lumea de deasupra. asculta minte obosita cantecul lor straniu si nesfarsit. odihneste-ti gandurile si ingroapa-le adanc..tot mai adanc, departe de inima si de sufletu-ti nepasator de acum...de demult. 

cu coatele ranite si cu capul greu ramai acolo jos si-asculta glasul pamantului. nu-ti alunga demonii, imbratiseaza-i si asculta-le povestea. si ei au fost odata suflete ce au iubit. priveste-le genunchii si degetele roase, priveste-i in ochi si nu-ti dori soarta lor. aduna-te si ridica-te. spala-te de tine si de mine si umbla. inalta ochii spre cer si spre lumina, si zboara. intareste-te si zdrobeste lanturile patimilor tale. uita iubirea si pune-ti lumea la picioare. fii ce n-ai fost niciodata: liber!