stiu din ce parte va bate vantul si stiu unde ma va duce barca mea. insa domnul meu si dumnezeul meu, plec capul umil si cer indurare, caci furtunile le vad de departe cum se apropie si teama imi cuprinde inima. marea se agita si valurile ma zdrobesc intre peretii de lemn ce se inchid ca un sicriu.

revarsa-ti mila peste robul tau ostenit, caci in ceasurile grele la tine plec genunchii: opreste tu incercarea caci jugul e prea greu! n-am nicio putere sa intorc marile si oceanele lumii in favoarea mea, nu pot nici vantului sa ii poruncesc sa inceteze si nici iubirii sa ma aleaga. m-ai purtat in nestiire zile intregi: fii bun cu mine domnul si dumnezeul meu si aduna-mi o palma de pamant sa imi odihnesc trupul obosit si inima indurerata.

si mai am slavite doamne o rugaminte: aduna din cel mai indepartat tarm doi pumni de lut, peste care sa suflii viata, si din mana ta doamne da-mi jumatatea lipsa inapoi. intregeste-ma tu domn al vietii mele, caci suna a gol si a pustiu tot suflul din mine si gustul singuratatii e amar.




opreste-odata tu furtuna ce sufletul mi-l rascoleste! căci Domne, Tu-mi cunoşti durerea, de Tine nu-i nimic ascuns!