nu pot ascunde furia. nu pot opri ura. nu pot indulci blestemele.
urasc tot ce imi aminteste de noi, urasc tot ce am dat si tot ce a ramas gol. urasc tot ce am zidit si s-a spulberat intr-o clipire, urasc ca nimic bun nu poate fi adunat, urasc promisiunile transformate in minciuna si cuvintele de lauda pierdute-n vant. urasc oamenii care nu isi merita statutul de om, urasc parazitii ce tin umbra pamantului si care iti zambesc uitand buzunarele lor goale si mintile lor pline ce nimicnicie.

nu pot opri ura si furia. insa doamne, cand roata o vei intoarce, fi bland cu ei caci i-ai lasat dupa mintea lor si au devenit nimicuri. nu ai ce sa le mai iei, da-le doar mintea de pe urma si pregateste iadul pentru pacatosi.