cuvinte ce se sterg din povestile noastre, povesti ce nu vom apuca sa le citim niciodata. am inventat basme pe care am crezut ca le urmam firul narativ, dar care nu le-am trait nici macar o zi. ci am trait in minciuna si teama, momente de curaj stropite cu alcool si ganduri nespuse. vise devenite cosmaruri, planuri spulberate la ceas de pranz, dureri ascunse in fumul de tigara, lacrimi ce nu mai au de unde sa izvorasca. durerile mari tac.

poti sa ma imbratisezi, sa imi saruti incet fruntea rece, sa imi soptesti ispititor vorbe alese, nu imi pasa. poti sa imi cuprinzi pumnul zdrobit in palmele tale, sa imi vindeci ranile sufletului cu privirea ta, sa iti simt pleoapele lungi pe obrazul meu, nu imi pasa. poti sa te lasi izvor sa cazi peste trupul meu, sa ma lasi sa iti framant coapsele si sa adun stelele cazute pe pielea ta, nu imi pasa.

dar daca imi poti fura amintirile si imi poti sterge trecutul, daca imi redai increderea si alungi orice urma de iubirile pierdute, daca poti sa imi potolesti furia si ura cu blandetea ta si cu eleganta ta, atunci fa-mi mintile praf.